1. [CADE] APLECĂTOARE adj. și sf. 1 Care dă să sugă: să-ț chem o femeae ~ din Evrei (DOS.) ¶ 2 🐕 (Oaie) ~, oaie care n’are mielul ei și i se dă alt miel să sugă [apleca].
2. [DLRM] APLECĂTOARE adj. f. (Despre animale) Care dă să sugă, care are lapte. – Din apleca + suf. -(ă)toare.
3. [Șăineanu, ed. VI] aplecătoare f. oaie cu lapte fără miel.
4. [Scriban] aplecătoare și plecătoare f., pl. orĭ (d. a se [a]pleca. D. rom. vine rut. plekotóra, plecătoare, și ung. pleketor, vită stearpă). Alăptătoare, doĭcă (Vechĭ). Oaĭe căreĭa ĭ-a murit mĭelu și care se lasă să fie suptă puțin de alt mĭel ca să fie mulsă pe urmă (Sin. cu mulgare).
5. [MDA2] aplecător, ~oare [At: PSALT. (1651), 172 / Pl: ~i, ~oare / E: apleca + -(ă)tor] 1-2 a Care (se) apleacă. 3 a Care alăptează. 4 smf Cel care crește copii. 5 sf Oaie cu lapte Cf plecătoare.
6. [DOOM 3] aplecătoare (pop.) (desp. a-ple-) s. f., g.-d. art. aplecătoarei; pl. aplecătoare
7. [DOOM 2] aplecătoare (pop.) (a-ple-) s. f., g.-d. art. aplecătoarei; pl. aplecătoare
8. [DOOM 3] aplecător (înv.) (desp. a-ple-) adj. m., pl. aplecători; f. sg. și pl. aplecătoare
9. [DOOM 2] aplecător (înv.) (a-ple-) adj. m., pl. aplecători; f. sg. și pl. aplecătoare
10. [DLRLV] APLECĂTOR, -TOARE adj., s. m. și f. 1. Adj. și s. f. (Mold., Trans. SV) (Femeie) care alăptează. A: Vrea-vei să-ți chem o femeaie aplecătoare, din evrei, și-ț va apleca cuconul? DOSOFTEI, PARIMIAR. C: De la aplecătoare aduse-l pre el. PSALT. (1651). // B: ♦︎ S. m. Crescător de copii. Au trimis... aplecătorii [ = cei care creșteau copiii lui Ahab] cătră fiu. BIBLIA (1688). 2. S. m. (Ban.) Prunc, copil alăptat. Aplĕkĕtor. Lactans. AC, 328. Etimologie: apleca + suf. -tor. Vezi și apleca, aplecat, aplecătură. Cf. doică, mamcă; aplecat (2).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL