1. [Șăineanu, ed. VI] aplecate f. pl. indigestiune, greață.
2. [DEX '09] APLECAT, -Ă, aplecați, -te, adj. Care și-a schimbat poziția (verticală); îndoit, înclinat, plecat, adus. – V. apleca.
3. [MDA2] aplecat1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 26/2 / Pl: ~e / E: apleca] 1 Aplecare (1). 2 Alăptare. 3 (Med pop; lpl) Indigestie.
4. [MDA2] aplecat2, ~ă [At: ȚICHINDEAL, F. 251 / Pl: ~ați, ~e / E: apleca] 1-2 a, av înclinat. 3 a (Fig) Supus. 4 a Alăptat. 5 sm (Îvp) Sugar. 6 a (Fig) Cu înclinații spre ceva.
5. [CADE] APLECAT I. adj. p. APLECA. ¶¶ contr. NEAPLECAT. II. APLECATE sn. pl. 🩺 Greață, stricare a stomacului, indigestiune: omul se îmbolnăvește de ~e cînd mănîncă din lăcomie (PAMF.).
6. [DLRLC] APLECAT, -Ă, aplecați, -te, adj. 1. înclinat, plecat. Înaintea lui Mihai erau steagurile... care se țineau aplecate în semn de supunere a Transilvaniei. ISPIRESCU, M. V. 42. Pe Neculcea ni-l găsea... ’fiind cada la o bute... Și de dînsa răzimat, Răzimat cam aplecat. TEODORESCU, P. P. 543. 2. Fig. Cu dispoziție firească spre ceva; înclinat. Aplecat spre arte. ◊ Nu prea era aplecat să ție în samă asemenea protestări. SADOVEANU, O. VII 182.
7. [DLRM] APLECAT, -Ă, aplecați, -te, adj. 1. Înclinat, plecat. 2. Fig. Cu dispoziție firească spre ceva; înclinat. – V. apleca.
8. [Șăineanu, ed. VI] plecate f. pl. V. aplecate.
9. [Scriban] aplecat, -ă adj. Fig. Pornit, aplicat: om aplecat la răŭ, la muzică. Vechĭ. Înțărcat. Aplecate s. n. pl. Plecate, turburare de stomah, greață (din pricina mîncăriĭ).
10. [DOOM 3] +aplecate (indigestie) (înv., pop.) s. n. pl.
11. [DLRLV] APLECAT s. n. și m. (Mold.) 1. S. n. Alăptare. Și la vreamea aplecatului veniia capra de la turmă însăș de-l apleca. DVS, 24v. 2. S. m. Prunc, copil alăptat. Ca un aplecat la maică-sa. ARSENIE DIN BISERICANI. Etimologie: apleca. Vezi și apleca, aplecător, aplecătură. Cf. aplecătură; aplecător (2).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL