1. [DEX '09] APERITIV, aperitive, s. n. 1. Gustare care se ia înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare). 2. Băutură alcoolică consumată înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare). – Din fr. apéritif, lat. aperitivus.
2. [MDA2] aperitiv, ~ă [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr aperitif (lat aperitivus, -a, -um)] 1 a Care deschide pofta de mâncare. 2 sn Mâncare (picantă) înaintea felului de rezistență Si: gustare. 3 sn Băutură alcoolică consumată înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare).
3. [CADE] *APERITIV I. adj. Care deschide pofta de mîncare. II. (pl. -ive) sn. 🍸 Băutură alcoolică luată înaintea mesei pentru a deschide pofta de mîncare [fr. < lat.].
4. [DEX '98] APERITIV, aperitive, s. n. 1. Gustare care se ia înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare) 2. Băutură alcoolică consumată înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare). – Din fr. apéritif, lat. aperitivus.
5. [DLRLC] APERITIV, aperitive, s. n. Gustare care se ia înainte de masă pentru a deschide pofta de mîncare.
6. [DLRM] APERITIV, aperitive, s. n. Gustare care se ia înainte de masă (pentru a deschide pofta de mîncare). – Fr. apéritif (lat. lit. aperitivus).
7. [DN] APERITIV s.n. Gustare luată înainte de masă pentru a stimula pofta de mîncare. [< fr. apéritif, cf. lat. aperitivus < aperire – a deschide].
8. [MDN '00] APERITIV s. n. gustare (sau băutură) înainte de masă. (< fr. apéritif, lat. aperitivus)
9. [Șăineanu, ed. VI] aperitiv n. 1. purgativ care deschide căile sau porii; 2. ceea ce aduce poftă de mâncare: un aperitiv.
10. [Scriban] *aperitív, -ă adj. (lat. aperitivus, d. aperire, a deschide). Med. Care deschide lichidelor economiiĭ animale căile, ca purgativele, sudorificele, diureticele ș. a. Care deschide pofta de mîncare: pelinu e aperitiv. S. n., pl. e. Băutură care deschide apetitu (însoțită și de mezelurĭ): pelinu e un aperitiv. V. pregust.
11. [DOOM 3] aperitiv s. n., pl. aperitive
12. [DOOM 2] aperitiv s. n., pl. aperitive
13. [DER] aperitiv (aperitive), – 1. Băutură alcoolică ce se servește înainte de masă. – 2. Gustare, mezelic. Fr. apéritif. Întrucît există obiceiul de a însoți băutura cu cîte un sandviș, în limba curentă aperitiv înseamnă mai curînd gustarea, mezelicul care se servesc împreună cu băutura.
14. [DGE] APERITÍV s.n. Băutură alcoolică servită înainte de masă, pentru deschiderea apetitului; fr., engl. aperitif; germ. Aperitif; it. aperitivo. Din categoria aperitivelor fac parte băuturi elaborate pe bază de vin (Dubonnet, vermuturi) sau alcool (bitter-uri, gențiane) cu adaos de plante sau esențe, având gust amărui, precum și rachiuri pe bază de cereale, de fructe sau de plante (whisky, gin, țuică, tequila). Ca termen de specialitate, aperitiv este întotdeauna o băutură[1], iar felul de mâncare servit înainte de masă se numește gustare.
15. [Argou] aperitiv, aperitive, s. n. (intl.) palme date la începutul unei bătăi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL