1. [MDA2] apelațiune sf vz apelație
2. [CADE] *APELAȚIUNE, *APELAȚIE sf. ⚖️ Apel judecătoresc: părțile interesate au dreptul de apelațiune în contra hotărîrilor date de tribunal (COD.-CIV.) [fr. < lat.].
3. [DN] APELAȚIUNE s.f. (rar) 1. (Franțuzism) Denumire, calificare, nume. 2. (Jur.) Apel. ♦ Adresare (însoțită de o cerere, de o rugăminte). [Var. apelație s.f. / cf. fr. appellation, lat. appellatio].
4. [MDN '00] APELAȚIUNE s. f. 1. denumire, calificare, nume. 2. (jur.) apel. ◊ adresare (însoțită de o cerere, de o rugăminte). (< fr. appellation, lat. appellatio)
5. [Scriban] *apelațiúne f. (lat. appellátio, -ónis). Rar. Acțiunea de a apela. – Și -áție și -áre, dar ob. apel.
6. [MDA2] apelație sf [At: PRAV. (1814), 13 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr appelation] 1 (Frm; rar) Chemare. 2 Numire. 3 (Jur; înv) Apel (7). 4 (Pex) Adresarea unei reclamații (către cineva).
7. [DN] APELAȚIE s.f. v. apelațiune.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL