1. [MDA2] apanagiu sn vz apanaj
2. [CADE] *APANAGIU (pl. -agii, -agiuri), *APANAJ (pl. -aje, -ajuri) sn. 1 🔎 Proprietate a suveranilor (în Franța se da de rege copiilor născuți mai tîrziu sau fraților și se întorcea iarăși la Coroană cînd linia bărbătească a acestora se stingea) ¶ 2 fig. Ce este în stăpînirea cuiva; ce este în firea cuiva sau a unui lucru: acele puține slujbe devenise apanagiul a trei patru familii (I.-GH.) [fr.].
3. [DLRLC] APANAGIU s. n. v. apanaj.
4. [DN] APANAGIU s.n. v. apanaj.
5. [Scriban] *apanágiu n. și (ob). -áj n., pl. e (fr. apanage, d. vfr. apaner, mlat. apanare, a nutri cu pîne). Moșie dăruită unuĭ suveran de către stat. Fig. Parte, lot, proprietate. calitate: invidĭa e apanaju gloriiĭ. – În Francia, regiĭ acordaŭ moșiĭ fiilor lor maĭ micĭ orĭ fraților lor. Dar, după stingerea neamuluĭ lor, aceste moșiĭ redeveneaŭ ale regeluĭ. V. arpalîc.
6. [DEX '09] APANAJ, apanaje, s. n. 1. Parte dintr-un domeniu feudal acordată fiilor din casele domnitoare și din marile familii nobile; proprietate sau venit acordat din averea țării membrilor unei familii domnitoare. 2. Bun material sau spiritual care se atribuie cuiva sau este acaparat în mod exclusiv de cineva; fig. ceea ce este propriu unei persoane sau unui lucru. – Din fr. apanage.
7. [MDA2] apanaj sn [At: (a. 1827) URICARIUL VII, 108/5 / V: ~agiu (pl ~agii) / Pl: ~e și ~uri / E: fr apanage] 1-3 (Înv) Domeniu, proprietate, venit anual acordat de suveran sau de parlament unui membru al familiei domnitoare și (pex) altcuiva. 4 (Fig) Țară exploatată de cei care dețin puterea politică. 5 (Pex) Ceea ce este propriu cuiva Si: parte, privilegiu.
8. [DLRLC] APANAJ, apanaje, s. n. 1. Porțiune dintr-un domeniu feudal, acordată fiilor din casele domnitoare și din marile familii aristocratice; proprietate sau venit acordat în chip arbitrar, din averea țării, membrilor unei familii domnitoare. 2. Bun material sau (fig.) spiritual care se atribuie cuiva sau care este acaparat în mod exclusiv de cineva. – Variantă: apanagiu (CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 14/2) s. n.
9. [DLRM] APANAJ, apanaje, s. n. 1. Porțiune dintr-un domeniu feudal acordată fiilor din casele domnitoare și din marile familii nobile; proprietate sau venit acordat în chip arbitrar, din averea țării, membrilor unei familii domnitoare. 2. Bun material sau, fig., spiritual care se atribuie cuiva sau este acaparat în mod exclusiv de cineva. – Fr. apanage.
10. [DN] APANAJ s.n. 1. Domeniu feudal acordat fiilor caselor domnitoare (fără însă a trece în proprietatea lor) pentru a le asigura existența; proprietate, venit acordat din bunurile statului unui membru al familiei domnitoare. 2. Bun material sau spiritual care se atribuie cuiva sau este acaparat de cineva; (fig.) ceea ce este propriu cuiva. [Var. apanagiu s.n. / < fr. apanage, cf. lat. ad – la, panis – pîine].
11. [MDN '00] APANAJ s. n. 1. domeniu funciar sau venit acordat de suverani pentru întreținerea unor membri ai familiei domnitoare. 2. bun material sau spiritual care aparține exclusiv cuiva. (< fr. apanage)
12. [Șăineanu, ed. VI] apanaj n. 1. moșii sau venituri date principilor pentru subzistență; 2. fig. ce-i propriu cuiva: rațiunea e apanajul omului.
13. [DOOM 3] apanaj s. n., pl. apanaje
14. [DOOM 2] apanaj s. n., pl. apanaje
15. [MDO] apanaj, pl. apanaje
16. [IVO-III] apanaj, -je.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL