1. [DEX '09] ANTREU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. [Var.: antret s. n.] – Din fr. entrée.
2. [MDA2] antreu sn [At: NEGRUZZI, S. II, 205 / V: (Mol) -tret (pl trete) (rar, mlg) ~trea sf (pl trele) / Pl: ~euri / E: fr entrée] Cea dintâi încăpere, în care se intră de afară într-o casă și din care dau uși în celelalte Si: intrare, vestibul.
3. [CADE] *ANTREU (pl. -euri), Mold. ANTRET (pl. -turi) sn. 💒 Mică încăpere la ușa de intrare înainte de a pătrunde în odăi: ușa de la antret se deschide (GN.) [fr. entrée].
4. [DLRLC] ANTREU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de obicei de proporții mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. Era o clădire cu un singur etaj, ridicată pe o pivniță mare, plină de butii. Un peron cu multe trepte ducea la geamlîcul antreului. DUMITRIU, B. F. 36. Nici n-am apucat să intru pe poartă că ușile antreului s-au deschis puternic în lături. SAHIA, N. 58. – Variantă: antret (ALECSANDRI, T. 1406, NEGRUZZI, S. II 205) s. n.
5. [DLRM] ANTREU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. [Var.: antret s. n.] – Fr. entrée.
6. [DN] ANTREU s.n. 1. Încăpere prin care se intră într-o locuință venind de afară; vestibul. 2. Fel de mîncare care se servește înainte de felul de bază al meniului. [Pl. -uri, var. antre, antret s.n. / < fr. entrée – intrare].
7. [MDN '00] ANTREU s. n. 1. vestibul (2). 2. fel de mâncare care se servește ca aperitiv. (< fr. entrée)
8. [Șăineanu, ed. VI] antreu n. 1. intrare; 2. sală de intrare: tindă, anticameră; rostit în Moldova antret (= fr. entrée).
9. [DEX '09] ANTRET s. n. v. antreu.
10. [MDA2] antrea sf vz antreu
11. [MDA2] antret sn vz antreu
12. [CADE] *ANTRET 👉 ANTREU.
13. [DN] ANTRE s.n. v. antreu.
14. [DN] ANTRET s.n. v. antreu.
15. [Scriban] antrét (Mold.) n., pl. e și urĭ, antrea f., pl. ele, și antréŭ n., pl. urĭ (fr. entrée, de unde, probabil și rus. antrét. Cp. cu comitet). Barb. Intrare (tindă, sală, anticameră). – În Munt. vulg. și antrelúță, f., pl. e.
16. [DOOM 3] antreu s. n., art. antreul; pl. antreuri
17. [DOOM 2] antreu s. n., art. antreul; pl. antreuri
18. [MDO] antreu, pl. antreuri
19. [IVO-III] antreu, -uri.
20. [DER] antreu (antreuri), s. n. – Vestibul. – Var. antret. Fr. entrée, cf. ngr. ἀντρέ. T din antret trebuie să fie analogic, ca în caiet.
21. [DGE] ANTRÉU s.n. În limbaj familiar, denumește primul fel dintr-un meniu. După regulile clasice ale gastronomiei, antreul este felul care se servește după gustare (sau supă) și pește (sau preparatul care îl înlocuiește), înainte de felul principal din meniu (de obicei friptura); fr., engl. entrée; germ. Entree; în SUA, entree denumește întotdeauna felul principal al meniului.
22. [Argou] antreu, antreuri s. n. (intl.) buzunar exterior
23. [DRAM 2015] antreu, antreuri, s.n. – Vestibul, hol; tindă. Încăpere intermediară de mici dimensiuni la casele bătrânești, prevăzută cu scopul de a diminua pierderile de căldură pe timpul iernii. Din antreu se făcea legătura cu camera de locuit. Tot de aici se permitea accesul în podul casei. – Din fr. entrée „intrare, coridor, hol” (Șăineanu, Scriban, DER, DEX, MDA).
24. [DRAM] antreu, -uri, s.n. – Vestibul, hol; tindă. Încăpere intermediară de mici dimensiuni la casele bătrânești, prevăzută cu scopul de a diminua pierderile de căldură pe timpul iernii. Din antreu se făcea legătura cu camera de locuit. Tot de aici se permitea accesul în podul casei. – Cf. fr. entrée (DER, DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL