1. [DEX '09] ANTIPODIC, -Ă, antipodici, -ce, adj. Diametral opus. – Antipod + suf. -ic.
2. [MDA2] antipodic, ~ă a, av [At: DEX2 / Pl: ~ici, ~ice / E: antipod + -ic] 1-2 (Care este) diametral opus.
3. [MDN '00] ANTIPODIC, -Ă adj. antipodal. (< germ. antipodisch)
4. [DCR2] antipodic, -ă adj. Care se găsește diametral opus unei alte persoane, lucru, acțiune ◊ „Pe cât de antipodice au fost cele două interpretări, pe atât de unitar s-a arătat publicul în simpatia sa.” Cont. 7 I 62 p. 6. ◊ „Cât de antipodici ar fi ei, între ei, prin o mie și una de trăsături, regăsesc în poeți moderni ca E.J. și N. S. [...] paradoxala, fulguranta anulare a antiteticelor categorii.” Cont. 4 XII 70 p. 1 (din antipod + -ic)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL