1. [DEX '09] ANTIPOD, -Ă, antipozi, -de, s. m., s. f. 1. S. m. Loc sau punct de pe suprafața Pământului diametral opus altuia; fig. lucru, fapt, idee etc. în totală opoziție cu alt lucru, fapt, idee etc. 2. S. f. (Bot.; la pl.) Celule situate în partea inferioară a sacului embrionar al angiospermelor, care participă la fecundare și la dezvoltarea embrionului. – Din fr. antipode.
2. [MDA2] antipod sm [At: CONTEMP, Seria II, 1948, nr. 113, 8/4 / Pl: ~ozi, (6) -e / E: fr antipode] 1-2 Loc (sau punct) de pe suprafața pământului diametral opus altuia. 3-5 (Fig) Lucru (fapt, idee) în totală opoziție cu alt lucru, (fapt, idee). 6 (Bot; lpl) Cele trei celule dintr-un capăt al sacului embrionar.
3. [CADE] *ANTIPOD sm. 🌍 1 Care locuește pămîntul într’o parte diametral opusă ¶ 2 Nume dat locurilor de pe pămînt diametral opuse (🖼 148) ¶ 3 Fig. Persoană, lucru opus altuia: ca idei e cu desăvîrșire ~ul meu; ce susții e absolut ~ul bunului simț [fr. < gr.].
4. [DEX '98] ANTIPOD, antipozi, s. m. Loc sau punct de pe suprafața pământului diametral opus altuia; fig. lucru, fapt, idee etc. în totală opoziție cu alt lucru, fapt, idee etc. – Din fr. antipode.
5. [DLRLC] ANTIPOD, antipozi, s. m. Loc de pe suprafața pămîntului diametral opus altui loc; fig. persoană sau lucru cu totul opus altei persoane sau altui lucru. Polul nord este la antipodul polului sud.
6. [DLRM] ANTIPOD, antipozi, s. m. Loc de pe suprafața pămîntului diametral opus altui loc; fig. persoană sau lucru cu totul opus altei persoane sau altui lucru. – Fr. antipode (< gr.).
7. [DN] ANTIPOD s.m. Loc de pe pămînt diametral opus ca așezare față de alt loc. ♦ (Fig.) Persoană sau lucru cu totul opus altei persoane sau altui lucru. // s.n. Celule care se află în sacul embrionar al angiospermelor în partea opusă ovulului. [< fr. antipode, cf. lat., gr. antipodes < anti – opus, pous – picior].
8. [MDN '00] ANTIPOD I. s. m. 1. loc de pe Pământ diametral opus. 2. (chim.) ~zi optici = substanțe cu aceeași formulă și aceleași proprietăți fizico-chimice, dar cu activitate optică diferită. 3. (fig.) ființă, lucru, idee etc. în totală opoziție cu altele. II. s. f. pl. celule situate la baza sacului embrionar la angiosperme, care participă la fecundarea și dezvoltarea embrionului. (< fr. antipode/s/, lat., gr. antipodes)
9. [Șăineanu, ed. VI] antipod m. 1. care locuește într’o parte a pământului diametral opusă cu a noastră; 2. loc foarte depărtat; 3. fig. contrarul: antipodul rațiunii.
10. [Scriban] *antipód n., pl. urĭ și oade (vgr. antípodos, d. anti, contra, și pús, podós, picĭor. V. ahtapod). Loc al pămîntuluĭ opus diametral altuĭa. Fig. Lucru contrar: raționamentu luĭ e antipodu bunuluĭ simț. S. m. Locuitor de la „antipod”. – Antipoziĭ noștri îșĭ aŭ picĭoarele opuse cu ale noastre. Dar în realitate nefiind nicĭ sus, nicĭ jos în spațiŭ, ĭar josu fiind pentru toțĭ centru pămîntuluĭ, aŭ ca și noĭ picioarele în jos, și capu în sus. Oceanu de la vestu Noŭăĭ Zelande e aproape antipodu Româniiĭ. Cînd e amează la noĭ, e mezu nopțiĭ acolo. Ceĭ vechĭ și ceĭ din evu mediu nu credeaŭ asta. De aceĭa Columb a reușit foarte greŭ să obțină cele treĭ corăbiĭ pentru descoperirea Americiĭ.
11. [DOOM 3] antipod (loc opus) s. m., pl. antipozi
12. [DOOM 2] antipod s. m., pl. antipozi
13. [MDO] antipod, pl. antipozi
14. [IVO-III] antipod, -zi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL