1. [DEX '09] ANTIPATIC, -Ă, antipatici, -ce, adj. Care inspiră antipatie; respingător, nesuferit. – Din fr. antipathique.
2. [MDA2] antipatic, ~ă smf, a [At: V. ROM. decembrie 1950, 122 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr antipatique] 1-6 (Îoc simpatic) (Persoană) care inspiră antipatie (1-3) Si: nesuferit, respingător.
3. [CADE] *ANTIPATIC adj. Ce inspiră antipatie, urîcios, nesuferit: se găsea în fața unui om ~ și la fizic și la apucături (BR.-VN.) [fr.].
4. [DLRLC] ANTIPATIC, -Ă, antipatici, -e, adj. (În opoziție cu simpatic) Care inspiră antipatie; nesuferit, respingător. Chiriac e un om antipatic, singurul personaj în adevăr antipatic din piesă. IBRĂILEANU, S. 50.
5. [DLRM] ANTIPATIC, -Ă, antipatici, -e, adj. Care inspiră antipatie; nesuferit. – Fr. antipathique.
6. [DN] ANTIPATIC, -Ă adj. Nesuferit; respingător. [Cf. fr. antipathique, it. antipatico].
7. [MDN '00] ANTIPATIC, -Ă adj. care inspiră antipatie; nesuferit, respingător. (< fr. antipathique)
8. [Șăineanu, ed. VI] antipatic a. contrar, opus celui simpatic: caracter antipatic.
9. [Scriban] *antipátic, -ă adj. (d. antipatie; fr. antipathique). Care displace, uricios (!). Adv. În mod antipatic.
10. [DOOM 3] antipatic adj. m., pl. antipatici; f. antipatică, pl. antipatice
11. [DOOM 2] antipatic adj. m., pl. antipatici; f. antipatică, pl. antipatice
12. [IVO-III] antipatic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL