1. [DEX '09] ANTIOXIDANT, -Ă, antioxidanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o-. – Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant.
2. [MDA2] antioxidant, ~ă sn, a [At: DEX2 / P: ~ti-o~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr antioxydant] 1-2 (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare Si: antioxidant.
3. [DEX '98] ANTIOXIDANT, antioxidanți, s. m. Substanță care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o- – Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant.
4. [DLRM] ANTIOXIDANT, antioxidante, s. n. Substanță care împiedică sau întîrzie acțiunea de oxidare. – Fr. antioxydant.
5. [DN] ANTIOXIDANT s.m. Substanță care împiedică sau temporizează oxidarea; antioxigen. [Cf. fr. antioxydant].
6. [MDN '00] ANTIOXIDANT, -Ă adj., s. m. (substanță) care împiedică oxidarea; antioxigen. (< fr. antioxydant)
7. [DOOM 3] antioxidant2 (desp. -ti-o-) s. m., pl. antioxidanți
8. [DOOM 3] antioxidant1 (desp. -ti-o-) adj. m., pl. antioxidanți; f. antioxidantă, pl. antioxidante
9. [DOOM 2] antioxidant2 (-ti-o-) s. m., pl. antioxidanți
10. [DOOM 2] antioxidant1 (-ti-o-) adj. m., pl. antioxidanți; f. antioxidantă, pl. antioxidante
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL