1. [DEX '09] ANTEVORBITOR, -OARE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. – Ante- + vorbitor (după germ. Vorredner).
2. [MDA2] antevorbitor, ~oare smf [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: ante- + vorbitor] Persoană care a vorbit (public) înaintea alteia.
3. [CADE] *ANTEVORBITOR sm. Cel care vorbește înaintea altuia [lat. ante + vorbitor].
4. [DLRLC] ANTEVORBITOR, -OARE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care vorbește într-o adunare publică, considerată în raport cu cei care iau cuvîntul ulterior.
5. [DLRM] ANTEVORBITOR, -OARE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care vorbește într-o adunare publică, considerată în raport cu cei care iau cuvîntul ulterior. – Din ante- + vorbitor (după germ. Vorredner).
6. [DN] ANTEVORBITOR, -OARE s.m. și f. Persoană care vorbește într-o adunare publică, considerată în raport cu cei care iau cuvîntul ulterior. [< ante- + vorbitor, după germ. Vorredner].
7. [MDN '00] ANTEVORBITOR, -OARE s. m. f. vorbitor care precedă într-o adunare alt vorbitor. (după germ. Vorredner)
8. [DOOM 3] antevorbitor s. m., pl. antevorbitori
9. [DOOM 2] antevorbitor s. m., pl. antevorbitori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL