1. [DEX '09] ANORMAL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normal; contrar regulilor, normelor obișnuite. ♦ (Despre ființe) Cu infirmități fizice sau psihice. – Din fr. anormal, lat. anormalis.
2. [MDA2] anormal, ~ă [At: HASDEU, I. C. 20 / Pl: ~i, ~e / E: fr anormal] 1 a Care se abate de la normal. 2 a Contrar regulilor. 3-4 smf, a (Individ) care are infirmități fizice sau psihice.
3. [CADE] *ANORMAL adj. Ce nu se potrivește cu felul de a fi al unor anumite lucruri, ce este neobicinuit sau poate fi dăunător: organismul acesta prezintă o desvoltare cu totul ~ă; societatea noastră se găsește într’o stare ~ă [fr.].
4. [DLRLC] ANORMAL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normele obișnuite, care nu corespunde unor anumite reguli. Dezvoltare anormală a organismului. ♦ (Despre persoane) Care prezintă infirmități fizice sau psihice.
5. [DLRM] ANORMAL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normele obișnuite; (despre ființe) cu infirmități fizice sau psihice. – Fr. anormal (lat. lit. anormalis).
6. [DN] ANORMAL, -Ă adj. Contrar regulilor, normelor obișnuite. ♦ (Despre oameni) Care prezintă infirmități fizice sau psihice. [< fr. anormal, cf. lat. med. anormalis].
7. [MDN '00] ANORMAL, -Ă adj. contrar regulilor, normelor. ◊ (despre oameni) care prezintă infirmități fizice sau psihice. (< fr. anormal)
8. [Șăineanu, ed. VI] anormal a. contrar regulelor: fenomen anormal.
9. [Scriban] *anormál, -ă adj. (mlat. anormalis, d. vgr. a-, fără, și lat. normalis, normal, regular). Contra normeĭ: dezvoltare, formațiune anormală. Adv. Dezvoltat anormal.
10. [DOOM 3] anormal (neobișnuit) adj. m., pl. anormali; f. anormală, pl. anormale
11. [DOOM 2] anormal (neobișnuit) adj. m., pl. anormali; f. anormală, pl. anormale
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL