1. [DEX '09] ANIONIT, anioniți, s. m. Substanță schimbătoare de ioni, de obicei rășină naturală sau sintetică, care reține anionii dintr-o soluție; rășină anionactivă. [Pr.: -i-o-] – Din fr. anionite.
2. [MDA2] anionit sm [At: DEX2 / Pl: ~iți / E: fr anionite] (Chm) Substanță schimbătoare de ioni, rășină naturală sau sintetică ce reține anionii într-o soluție Si: rășină anionactivă
3. [DEX '98] ANIONIT, anioniți, s. m. Substanță schimbătoare de ioni, de obicei rășină naturală sau sintetică, care reține anionii dintr-o soluție; rășină anionactivă. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. anionite.
4. [DN] ANIONIT s.m. Substanță schimbătoare de ioni, care reține ionii dintr-o soluție. [Pron. -ni-o-. / < engl. anionite].
5. [MDN '00] ANIONIT s. m. substanță schimbătoare de ioni, care reține ionii dintr-o soluție. (< fr. anionite)
6. [DOOM 3] anionit (desp. a-ni-o-/an-i-) s. m., pl. anioniți
7. [DOOM 2] !anionit (a-ni-o-/an-i-) s. m., pl. anioniți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL