1. [DEX '09] ARINIȘTE, ariniști, s. f. Pădurice de arini; ariniș. [Acc. și: ariniște. – Var.: aniniște s. f.] – Arin + suf. -iște.
2. [MDA2] ariniște sf [At: EMINESCU, P. 102 / V: ani~ / A și: arin~ / Pl: ~ti / E: arin + -iște] Pădurice de arini Si: arinărie, ariniș1, arinet, arină3.
3. [CADE] ARINIȘTE sf. 🌳 Loc acoperit cu anini, pădure de luncă sau de locuri apoase compusă mai ales din anini: Seara vine din ariniști, Cu miroase o îmbată (EMIN.) [arin].
4. [DEX '98] ARINIȘTE, ariniști, s. f. Pădurice de arini; ariniș. [Acc. și ariniște. – Var.: aniniște s. f.] – Arin + suf. -iște.
5. [DLRLC] ARINIȘTE, ariniști, s. f. Loc acoperit cu arini, pădurice de arini. [Boii,] cu boturile întinse, părăsiseră drumul bun, sărind în ariniște. CAMILAR, N. II 48. Ea picioru-l pune-n scară Și la codru pleacă iarăși. Sara vine din ariniști. Cu miroase o îmbată, Cerul stelele-și arată, Solii dulci ai lungii liniști. EMINESCU, O. I 103. – Variantă: aniniște s. f.
6. [DLRM] ARINIȘTE, ariniști, s. f. Pădurice de arini. [Acc. și ariniște. – Var.: aniniște s. f.] – Din arin + suf. -iște.
7. [Șăineanu, ed. VI] ariniște f. loc de arini: sara vine din ariniști, cu miroase o îmbată EM.
8. [Scriban] aríniște f. V. aniniște.
9. [DEX '09] ANINIȘTE s. f. v. ariniște.
10. [MDA2] aniniște sf vz ariniște
11. [DLRLC] ANINIȘTE s. f. v. ariniște.
12. [Scriban] aníniște f. Aniniș (maĭ mic). – Și aríniște. Și -íște.
13. [DOOM 3] ariniște s. f., g.-d. art. ariniștii; pl. ariniști
14. [DOOM 2] !ariniște s. f., g.-d. art. ariniștii; pl. ariniști
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL