1. [DEX '09] ANINĂTOARE, aninători, s. f. 1. (Pop.) Agățătoare, gaică. 2. (Rar) Loc îngust în munți (stâncoși), unde se prinde vânatul. – Anina + suf. -ătoare.
2. [MDA2] aninătoare sf [At: RUCĂREANU, ap. HEM 1213 / Pl: ~ori / E: anina + -tor] (Pop) 1 Agățătoare. 2 (Rar) Loc îngust între stâncile munților, în care se prinde vânatul cu ușurință.
3. [DEX '98] ANINĂTOARE, aninători, s. f. 1. Agățătoare, gaică. 2. (Rar) Loc îngust în munți (stâncoși), unde se prinde vânatul. – Anina + suf. -ătoare.
4. [DLRLC] ANINĂTOARE, aninători, s. f. (Rar) Colț de stîncă unde se prinde vînatul de munte. Să-l rugăm a ne fi domnia-lui încă o dată călăuză prin aninătorile... unde se ivește, sfieț sau îngrozitor, vînatul de la munte. ODOBESCU, S. III 90.
5. [DLRM] ANINĂTOARE, aninători, s. f. (Rar) Loc îngust în munți stîncoși, unde se prinde vînatul. – Din anina + suf. -(ă)toare.
6. [Șăineanu, ed. VI] aninătoare f. în graiul vânătoresc: colțul unde copoiul închide capra neagră.
7. [Scriban] aninătoáre f., pl. orĭ (d. a anina). Locu unde copoĭu aduce vînatu la strîmtoare (îi închide calea).
8. [CADE] ANINĂTOR I. adj. Care anină. II. ANINĂTOARE sf. 🔫 Loc unde căprioara e gonită de cîini.
9. [DOOM 3] aninătoare (pop.) s. f., g.-d. art. aninătorii; pl. aninători
10. [DOOM 2] aninătoare (pop.) s. f., g.-d. art. aninătorii; pl. aninători
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL