1. [DEX '09] ANGULAR, -Ă, angulari, -e, adj. (Livr.) Unghiular. – Din fr. angulaire, lat. angularis.
2. [MDA2] angular, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr angulaire, lat angularis] (Liv) Unghiular.
3. [CADE] *ANGULAR adj. În formă de unghiu [fr. < lat.].
4. [DLRLC] ANGULAR, -Ă, angulari, -e, adj. În formă de unghi.
5. [DLRM] ANGULAR, -Ă, angulari, -e, adj. În formă de unghi. – Fr. angulaire (lat. lit. angularis).
6. [DN] ANGULAR, -Ă adj. (Rar) În formă de unghi; unghiular; colțuros; angulos. [Cf. fr. angulaire, lat. angularius].
7. [MDN '00] ANGULAR, -Ă adj. unghiular. (< fr. angulare, lat. angularis)
8. [Șăineanu, ed. VI] angular a. care are unul sau mai multe unghiuri; piatră angulară, cea pusă în colțul zidirii; fig. temelia unei clădiri sau fundamentul unei științe.
9. [Scriban] *angulár, -ă adj. (lat. angularis, d. ángulus, unghĭ). Care are unu saŭ maĭ multe unghĭurĭ). Peatră angulară, peatră fundamentală care face unghĭu unuĭ edificiŭ. Fig. Bază, fundament.
10. [CADE] *UNGHIULAR adj. 1 = ANGULAR ¶ 2 Colțuros, în colțuri: în mijloc, o curte ~ă, în care de abia străbăteau razele piezișe ale lunii (D.-ZAMF.) [fr. angulaire, modificat după unghiu].
11. [DOOM 3] angular (livr.) adj. m., pl. angulari; f. angulară, pl. angulare
12. [DOOM 2] angular (livr.) adj. m., pl. angulari; f. angulară, pl. angulare
13. [IVO-III] angular.
14. [Petro-Sedim] angular, (engl.= angular) aspect morfometric ce caracterizează granulele sedimentare clastice cu toată supr. colțuroasă (→ coeficient de rotunjime); caracterizează de obicei fragmentele „in situ” din grohotișuri și brecii sau unele dep. piroclastice provenite prin explozii vulcanice.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL