1. [MDA2] anghiră sf vz anchiră
2. [CADE] ‡ANGHIRĂ (pl. -re) sf. ⛵ – ANCORĂ: nu fii ca anghira... care ușor se aruncă în apă și cu anevoie se ardică (PANN) [ngr. άγχιρα].
3. [Scriban] ánghiră, V. ancoră.
4. [MDA2] anchiră sf [At: COD. VOR. 93/14 / V: (după ger) ~ghiră (S și: ~ghyră) / Pl: ~re / E: vsl анкира cf dubletul ancoră] 1 (Mrn; înv) Ancoră Cf mâță, rac. 2 (Fig) Punct de sprijin.
5. [CADE] ‡ANCHIRĂ (pl. -re) sf. ⛵ = ANCORĂ1.
6. [Scriban] ánchiră, V. ancoră.
7. [Scriban] *áncoră f., pl. e (lat. áncora, vgr. ánkyra). Mar. Un instrument de fer [1] cu brațe care se aruncă în apă ca să fixeze corabia. (Aŭ și buloanele un fel de ancoră). A arunca ancora, a ancora; a ridica ancora, a porni cu corabia. Fig. Ancoră de salvare, mijloc de salvare. – Vechĭ și azĭ rar ánchiră și ánghiră (după ngr.).
8. [DLRLV] ANGHIRĂ s.f. (Mold., ȚR) Ancoră. A: (Fig.) Veseliia, blagosloveniia, anghira, bunănorocirea, roao. AR, 83v. Că pre tine, una, te avem anghiră tare și nemișcată. MOL. 1754-1762, 19r. B: (Fig.) Pre tine te avem anghiră tare. MINEIUL (1776). Etimologie: gr. ánkira. Cf. mîță (2).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL