1. [DEX '09] ANFILADĂ, anfilade, s. f. Șir de camere, de clădiri, de portice sau de colonade care se succedă în linie dreaptă. ◊ Tragere de anfiladă = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere. – Din fr. enfilade.
2. [MDA2] anfiladă sf [At: DEX2 / Pl: ~de / E: fr enfilade] 1 Șir de clădiri (de portice sau de colonade) care se succed în linie dreaptă. 2 (Îe) Tragere de ~ Tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere.
3. [DEX '98] ANFILADĂ, anfilade, s. f. Șir de clădiri, de portice sau de colonade care se succed în linie dreaptă. ◊ Tragere de anfiladă = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere. – Din fr. enfilade.
4. [DLRLC] ANFILADĂ, anfilade, s. f. (Arhit.) Șir de clădiri ale căror fațade se văd alături în linie dreaptă, pe distanțe mari, sau șir de portice ori colonade ce se succed în linie dreaptă. ◊ (Mil., în expr.) Tragere de anfiladă = tragere care are țintele înșirate în lungul unei direcții perpendiculare sau oblice față de front.
5. [DLRM] ANFILADĂ, anfilade, s. f. Șir de clădiri, de portice sau de colonade care se succed în linie dreaptă. – Fr. enfilade.
6. [DN] ANFILADĂ s.f. Șir, serie de lucruri (clădiri, portice, colonade etc.) așezate în linie unele după altele. ◊ Tragere de anfiladă = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere. [< fr. enfilade].
7. [MDN '00] ANFILADĂ s. f. dispunere pe aceeași dreaptă a unor elemente arhitectonice de același fel. ♦ (mil.) tragere de ~ = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere. (< fr. enfilade)
8. [DOOM 3] anfiladă s. f., g.-d. art. anfiladei; pl. anfilade
9. [DOOM 2] anfiladă s. f., g.-d. art. anfiladei; pl. anfilade
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL