1. [DEX '09] ANEMIAT, -Ă, anemiați, -te, adj. Slăbit din cauza anemiei, bolnav de anemie. [Pr.: -mi-at] – V. anemia.
2. [MDA2] anemiat, ~ă smf, a [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 206 / Pl: ~ați, ~e / E: anemia] 1-2 (Om) care este slăbit de anemie (1). 3-4 (Fig) (Om) care este fără putere.
3. [DLRLC] ANEMIAT, -Ă, anemiați, -te, adj. Care prezintă caracteristicile unei persoane anemice; slăbit din cauza anemiei. V. anemic. – Pronunțat: -mi-at.
4. [DLRM] ANEMIAT, -Ă, anemiați, -te, adj. Slăbit din cauza anemiei, bolnav de anemie. [Pr.: -mi-at] – V. anemia.
5. [DN] ANEMIAT, -Ă adj. Slăbit din cauza anemiei, bolnav de anemie. [< anemia].
6. [DEX '09] ANEMIA, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s’)anémier.
7. [MDA2] anemia [At: DA / Pzi: ~iez / E: fr (s’)anémier] 1-2 vtr (A aduce sau) a ajunge într-o stare de slăbiciune, prin anemie. 3-4 vtr (Fig) (A face sau) a ajunge fără putere.
8. [CADE] *ANEMIA (-miez) I. vb. tr. 🩺 A pricinui anemie. II. vb. refl. A deveni anemic.
9. [DLRLC] ANEMIA, anemiez, vb. I. Refl. A ajunge în stare de slăbiciune din cauza anemiei; a deveni anemic. S-a anemiat din cauza bolii. ◊ Tranz. Hrana proastă anemiază organismul. - Pronunțat: -mi-a.
10. [DLRM] ANEMIA, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune, din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Fr. (s’)anémier.
11. [DN] ANEMIA vb. I tr., refl. A(-și) pierde puterile din cauza anemiei. [Pron. -mi-a, p. i. 4 -iem (pron. -mi-em), ger. -iind. / < fr. anémier].
12. [MDN '00] ANEMIA vb. tr., refl. a (-și) pierde puterile din cauza anemiei. (< fr. /s’/anémier)
13. [Scriban] *anemiéz v. tr. (d. anemie; fr. anémier). Med. Fac anemic. V. refl. Devin anemic.
14. [DOOM 3] anemia (a ~) (desp. -mi-a) vb., ind. prez. 1 sg. anemiez (desp. -mi-ez), 3 anemiază, 1 pl. anemiem; conj. prez. 1 sg. să anemiez, 3 să anemieze; ger. anemiind (desp. -mi-ind)
15. [DOOM 2] anemia (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 anemiază, 1 pl. anemiem (-mi-em); conj. prez. 3 să anemieze; ger. anemiind (-mi-ind)
16. [MDO] anemia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. anemiază, 1 pl. anemiem, ger. anemiind)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL