1. [Șăineanu, ed. VI] Andronic m. nume a patru împărați ai imperiului de răsărit (sec. XII și XIV): ANDRONIC I (Comnenul), fu detronat de Isac Anghel (1183-1185); ANDRONIC II (Paleologul), sub care Turcii devastară imperiul (1282-1328); ANDRONIC III (cel Tânăr), se împotrivi Turcilor (1328-1341); ANDRONIC IV (Paleologul), a fost răsturnat de pe tron în anul 1377.
2. [DE] ANDRONIC, numele a patru împărați bizantini. Mai importanți: A. I (1183-1185). A luptat împotriva marii aristocrații, care, folosindu-se de insuccesele sale în fața normanzilor, l-a înlăturat. A. II (1282-1328). A luptat împotriva tendințelor separatiste ale marilor feudali, care s-au răsculat și l-au constrîns să abdice. A. III (1328-1341). A purtat lupte cu turcii.
3. [Onomastic] ANDRONIC ’Aνδρόνιϰος, „victorios” < ἀνήρ +νιϰή, I. 1. Andronic, – escul (Bc; CL); -a f.; -ă hațeg (Cand 103). 2. Cu epenteza lui i: Androinic (Dm; 17 A I 139); cu apoc.: Androină, 1632 (Sur II). 3. Cu sine.: Adrunic popa (SdXI276); cu afer. Dronic b (Cat. mold II). II. Pierde finalul -ic, tratat ca sufix, spre a primi altul: 1. a) Andronie (Aș. Br. 111; Tis; 17 B I 202); Androni (Tec I); Androniu vist. (16 B VI 26); b) Andron (Ac Bz 37; Ard I); -e, 1613 (Giur 271); -e mold. act.; -ii, mold. (BCI IV 190); -ile (Cand 103); -oiu (ib) 2. Andronache (17 B III 586), suf. -ache apare sporadic în sec. 17; Andrunache, mold. (Tec. I); Adronie (P2). 3. cu afer.; Dron (< Andron) pr., București; Drona b., mold.; Brone, Pitic (Sur IV); Dronea (Sd XI 76). 4. + -ca, -ciu: Dronea (Sur; Dronciu (Băl III). 5. + -ța, -țu: Dronța(16 A IV 197; 17 A II 214; V 291, 302); Dronță b. (Sur VII); Dronțu (Sur XXIV). 6. Cu apoc.: Andru (Moț); Andruț (Mar). 7. Cu afer.: Druțu, Nemiș (Sd VII 89); -l (Sur II); Druțe, Ion (Sur IV); -a, mold. (Hasdeu, Cuvente den betrani p. 28). III. Din ucr. Aидрушко: Andrușco (Ștef; Băl II; 16 A III 9); Drușcă, Lupul (17 B III 155); Drușca, St. munt. (17 B IV 23), sau din Andrei.
4. [MEO] Andronic Aproape ieșit astăzi din uz ca prenume (dar cunoscut ca nume de familie), Andrónic reproduce num. pers. gr. Andrónikos, vechi și destul de frecvent în onomastica Greciei antice (numele era purtat, printre alții, de conducătorul mercenarilor greci ai lui Darius, de un actor din timpul lui Demostene etc.). Ca marea majoritate a numelor grecești vechi, Andrónikos este o formă adjectivală a unui compus din anér, gen. andrós „bărbat” (pentru alte numeroase compuse cu aner, → Alexandru, Andrei) și nike „victorie” (→ Nicolae). Numele cunoscut și la romani devine chiar celebru datorită lui Livius Andronicus (280-204 î.e.n.), considerat printre primii scriitori din istoria literaturii latine. Preluat de onomastica creștină și răspîndit prin biserică, Andronic pare ceva mai frecvent în răsăritul Europei. Prin intermediul onomasticii slave numele ajunge și la români, diferitele forme sub care apare fiind atestate începînd cu sec. 16: Dronic, Andronie, Andronache, Dron, Dronea, Dronca etc. Alături de forma Andronic (accent pe finală), apare și femininul Andronica. ☐ It. Andronico, magh. Andor, bg., rus., ucr. Andronic etc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL