1. [DEX '09] ANARHIC, -Ă, anarhici, -ce, adj. Care se referă la anarhie, care este propriu anarhiei; care duce la anarhie; care dovedește indisciplină. ♦ Care nu (mai) este organizat, care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat, haotic. – Din fr. anarchique.
2. [MDA2] anarhic, ~ă [At: DA / V: -rchic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr anarchique] 1 a De anarhie. 2 a Răzvrătitor. 3 a Care favorizează anarhia. 4 av (Îoc organizat, planificat) Fără organizare.
3. [CADE] *ANARHIC adj. De anarhie, care favorizează anarhia, turburat de anarhie: principii ~e; Stat ~ [fr.].
4. [DEX '98] ANARHIC, -Ă, anarhici, -ce, adj. Care se referă la anarhie, care este propriu anarhiei, care duce la anarhie; care dovedește indisciplină. ♦ Care nu (mai) este organizat, care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat, haotic. – Din fr. anarchique.
5. [DLRLC] ANARHIC, -Ă, anarhici, -e, adj. 1. Care se referă Ia anarhie, care este propriu anarhiei, care practică sau favorizează anarhia, care duce la anarhie; dezorganizat, haotic. În locul dezvoltării spontane anarhice și oarbe, caracteristice modului de producție capitalist, care duce inevitabil la criză, haos economic, șomaj și mizerie, economia socialistă se bazează pe o dezvoltare coordonată a tuturor ramurilor și unităților economice, ținînd seama de necesitățile generale ale economiei socialiste. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 217. 2. (Despre manifestări ale omului) Care dovedește indisciplină, care arată nesupunere, care-și face de cap. Știe să sublinieze cum sînt biruite prin forța exemplului personal, pornirile anarhice ale copiilor, rezultate ale educației vechi. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/5.
6. [DLRM] ANARHIC, -Ă, anarhici, -ce, adj. Care se referă la anarhie, care este propriu anarhiei, care duce la anarhie; care dovedește indisciplină; dezorganizat, haotic. – După fr. anarchique.
7. [DN] ANARHIC, -Ă adj. Referitor la anarhie; dezorganizat, haotic. ♦ Care arată nesupunere, indisciplină. [Cf. fr. anarchique, it. anarchico].
8. [MDN '00] ANARHIC, -Ă adj. referitor la anarhie; propriu anarhiei. (< fr. anarchique)
9. [Șăineanu, ed. VI] anarhic a. care ține de anarhie.
10. [Scriban] *anárhic, -ă adj. (d. anarhie). Relativ la anarhie, de anarhie: spirit anarhic. Adv. În mod anarhic.
11. [MDA2] anarchic, ~ă a vz anarhic
12. [DOOM 3] anarhic adj. m., pl. anarhici; f. anarhică, pl. anarhice
13. [DOOM 2] anarhic adj. m., pl. anarhici; f. anarhică, pl. anarhice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL