1. [DEX '09] ANALOGHION s. n. v. analog1.
2. [MDA2] analoghion sn vz analog1
3. [CADE] ANALOGHION (pl. -oane), ‡ANALOGHIU (pl. -oghii) sn. ⛪ Pupitrul pe care se țin cărțile în biserică și unde stă cîntărețul; pupitrul portativ pe care se citește în mijlocul bisericii (🖼 114) [ngr. άναλόγιου].
4. [Șăineanu, ed. VI] analoghion n. masă îngustă portativă, numită și tetrapod, întrebuințată în biserică la diferite servicii. [Gr. mod.].
5. [DEX '09] ANALOG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult spre a fi citite la oficierea slujbei în Biserica ortodoxă. [Var.: analoghion s. n.] – Din ngr. analóghion.
6. [MDA2] analog2 sn [At: (a. 1803) URICARIUL I, 125/11 / V: (înv) ~on, ~gos / Pl: ~uri / E: ngr το ὰνάλογον cf dubletul analog1] (Mol; înv; fin) Taxă ce se impunea fiecăruia și se aduna prin cotizație.
7. [MDA2] analog1 sn [At: (a. 1803) URICARIUL I, 125/11 / V: (înv) (după ngr) -oghion, (după sl) -oghi, -oghiu / Pl: ~uri / E: ngr ὰναλόγιον, bg аналогъ, rus аналогий] (Bis; înv) Pupitru mobil care se așază în mijlocul bisericii, pentru a se pune cărțile sfinte pe el și care se poate strânge Si: tetrapod.
8. [MDA2] analoghiu sn vz analog1
9. [MDA2] analogon sms vz analog2
10. [MDA2] analogos sms vz analog2
11. [CADE] ANALOG2 (pl. -guri) sn. ⛪ = ANALOGHION.
12. [CADE] ‡ANALOG3 sbst. (TKT.) Parte proporțională, cîtime [ngr. άνάλογου].
13. [DEX '98] ANALOG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult în biserica ortodoxă. [Var.: analoghion s. n.] – Din ngr. analóghion.
14. [DLRLC] ANALOG1, analoguri, s. n. Pupitru mobil într-o biserică, pe care se pun cărțile de cult. Pentru sfaturi, stăpînu-mi răsplăti Lovindu-mă din fugă cu analogu-n spate. NEGRUZZI, S. II 243.
15. [DLRM] ANALOG1, analoguri, s. n. Pupitru mobil, în biserică, pe care se pun cărțile de cult. – Ngr. analoghion.
16. [Scriban] *2) análog n., pl. urĭ (ngr. análogon). Vechĭ. Cotă, cotizațiune, taxă de plătit la termin. Azĭ. Rar. Rușfet, analoghie. – Și -gon și -gos (numaĭ la sing.).
17. [Scriban] 1) analóg n., pl. oage (ngr. analógi și -ion, id.). Rar. Pupitru fix învîrtitor pe care cântărețiĭ de la strana dreaptă și cea stîngă îșĭ țin cărțile, orĭ pupitru portativ (tetrapod) pe care se pune evanghelia în mijlocu bisericiĭ. – Și -ghion (numai la sing.), ca irmologhion.
18. [DOOM 3] analog2 s. n., pl. analoguri
19. [DOOM 2] analog2 s. n., pl. analoguri
20. [DER] analoghion (analoghioane), s. n. – Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult în biserică. – Var. analog. Analog, adj. (analog). Ngr. ἀναλογία și der. săi. – Der. analoghie, s. f. (contribuție proporțională; înv., analogie); analogie, s. f. (asemănare); analogic, adj. (întemeiat pe analogie); analoghisi, vb. (înv., a împărți). Cf. Gáldi 145.
21. [D.Religios] analoghion s. n. 1. Carte de cult care cuprinde imnuri și cântece bisericești. 2. V. analog. – Din gr. analoghion.
22. [D.Religios] analog, analoguri s. n. Pupitru înalt, pe care se pun cărțile într-o biserică ortodoxă. ♦ Pupitru portativ, situat în mijlocul bisericii, pe care se pun cărțile în timpul slujbei; tetrapod; iconostas; (la catolici) lutrin. [Var.: analoghion s. n.] – Din gr. analoghion.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL