1. [DEX '09] ANALOG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult spre a fi citite la oficierea slujbei în Biserica ortodoxă. [Var.: analoghion s. n.] – Din ngr. analóghion.
2. [DEX '09] ANALOG2, -OAGĂ, analogi, -oage, adj. Care prezintă o analogie; asemănător; corespondent. [Adj. f. și: analogă.] – Din fr. analogue, lat. analogus.
3. [MDA2] analog2 sn [At: (a. 1803) URICARIUL I, 125/11 / V: (înv) ~on, ~gos / Pl: ~uri / E: ngr το ὰνάλογον cf dubletul analog1] (Mol; înv; fin) Taxă ce se impunea fiecăruia și se aduna prin cotizație.
4. [MDA2] analog1 sn [At: (a. 1803) URICARIUL I, 125/11 / V: (înv) (după ngr) -oghion, (după sl) -oghi, -oghiu / Pl: ~uri / E: ngr ὰναλόγιον, bg аналогъ, rus аналогий] (Bis; înv) Pupitru mobil care se așază în mijlocul bisericii, pentru a se pune cărțile sfinte pe el și care se poate strânge Si: tetrapod.
5. [MDA2] analog3, ~oagă a [At: MAIORESCU, CR. II, 125 / V: -ogă / Pl: ~ogi, ~oage / E: fr analogue] Asemănător cu ceva (cu alt lucru sau cu altă împrejurare, situație etc.)
6. [CADE] *ANALOG1 adj. Care are oare-care asemănare, potrivire cu alt lucru [fr. < gr.].
7. [CADE] ‡ANALOG3 sbst. (TKT.) Parte proporțională, cîtime [ngr. άνάλογου].
8. [CADE] ANALOG2 (pl. -guri) sn. ⛪ = ANALOGHION.
9. [DEX '98] ANALOG2, -OAGĂ, analogi, -oage, adj. Asemănător; corespondent. – Din fr. analogue, lat. analogus.
10. [DEX '98] ANALOG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult în biserica ortodoxă. [Var.: analoghion s. n.] – Din ngr. analóghion.
11. [DLRLC] ANALOG2, -Ă, analogi, -e, adj. La fel, asemănător. Un sentiment de groază, analog cu acel pe care-l avem cînd ne visăm căzînd de la înălțimi mari, îi strîngea inima. VLAHUȚĂ, O. AL. II 43. Cînd te vei întoarce, nu vei mai găsi pe Ruben, ci un alt om, analog cu mine. EMINESCU, N. 54. – Variantă: analoagă adj. f.
12. [DLRLC] ANALOG1, analoguri, s. n. Pupitru mobil într-o biserică, pe care se pun cărțile de cult. Pentru sfaturi, stăpînu-mi răsplăti Lovindu-mă din fugă cu analogu-n spate. NEGRUZZI, S. II 243.
13. [DLRM] ANALOG2, -Ă, analogi, -e, adj. La fel, asemănător. [Var.: analoagă adj. f.] – Fr. analogue (lat. lit. analogus).
14. [DLRM] ANALOG1, analoguri, s. n. Pupitru mobil, în biserică, pe care se pun cărțile de cult. – Ngr. analoghion.
15. [DN] ANALOG, -Ă adj. Asemănător; corespondent. [Pl. -ogi, -oge. (înv.) -oage, f.sg. și analoagă. [Cf. fr. analogue, lat. analogus, gr. analogos].
16. [MDN '00] ANALOG, -OAGĂ adj. 1. care prezintă analogie; asemănător, similar. 2. (despre organe animale) cu funcții identice, dar care se deosebesc ca structură și origine. (< fr. analogue, lat. analogus, gr. analogos)
17. [Șăineanu, ed. VI] analog a. care are asemănare cu altceva.
18. [Scriban] 3) analóg, -oágă adj. (vgr. análogos, proporțional. V. omo-log). Care are analogie cu altu, asemenea, egal: răspunsurĭ analoage. Biol. Care are aceĭași funcțiune, dar nu aceĭași origine, ca aripile la păsărĭ și liliac față de aripile insectelor.
19. [Scriban] *2) análog n., pl. urĭ (ngr. análogon). Vechĭ. Cotă, cotizațiune, taxă de plătit la termin. Azĭ. Rar. Rușfet, analoghie. – Și -gon și -gos (numaĭ la sing.).
20. [Scriban] 1) analóg n., pl. oage (ngr. analógi și -ion, id.). Rar. Pupitru fix învîrtitor pe care cântărețiĭ de la strana dreaptă și cea stîngă îșĭ țin cărțile, orĭ pupitru portativ (tetrapod) pe care se pune evanghelia în mijlocu bisericiĭ. – Și -ghion (numai la sing.), ca irmologhion.
21. [DEX '09] ANALOGHION s. n. v. analog1.
22. [MDA2] analoghion sn vz analog1
23. [MDA2] analoghiu sn vz analog1
24. [MDA2] analogon sms vz analog2
25. [MDA2] analogos sms vz analog2
26. [DLRLC] ANALOAGĂ adj. f. v. analog2.
27. [DOOM 3] !analog1 adj. m., pl. analogi; f. analoagă, pl. analoage
28. [DOOM 3] analog2 s. n., pl. analoguri
29. [DOOM 2] analog1 adj. m., pl. analogi; f. analoagă / analogă, pl., analoage / analoge
30. [DOOM 2] analog2 s. n., pl. analoguri
31. [MDO] analog, f. analogă
32. [DGL] analog, feminin analogă, nu analoagă (la neologismele recente nu se mai schimbă o în oa).
33. [D.Religios] analog, analoguri s. n. Pupitru înalt, pe care se pun cărțile într-o biserică ortodoxă. ♦ Pupitru portativ, situat în mijlocul bisericii, pe care se pun cărțile în timpul slujbei; tetrapod; iconostas; (la catolici) lutrin. [Var.: analoghion s. n.] – Din gr. analoghion.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL