1. [DEX '09] ANALFABET, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète.
2. [MDA2] analfabet, ~ă [At: DA / Pl: ~eți, ~e / E: lat analphabetus, -a, -um, ngr αναλφάβητος] 1-2 smf, a (Persoană) care nu știe să citească și să scrie. 3-4 smf, a (Pex; dep) (Persoană) care nu știe să se exprime corect, oral sau în scris Si: agramat. 5 a (Pex; dep) Incult Cf ignorant.
3. [CADE] *ANALFABET, -ETĂ adj. sm. f. Care nu știe carte, persoană incultă [germ.].
4. [DLRLC] ANALFABET, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f. Persoană care nu știe să citească și să scrie; neștiutor de carte. Sub regimul burghezo-moșieresc țara noastră număra peste 4000000 de analfabeți și semianalfabeți. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 610.
5. [DLRM] ANALFABET, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care nu știe să scrie și să citească. – Fr. analphabète (lat. lit. analphabetus).
6. [DN] ANALFABET, -Ă adj., s.m. și f. Neștiutor de carte. [Cf. germ. Analphabet, fr. analphabète, gr. analphabetos].
7. [MDN '00] ANALFABET, -Ă adj., s. m. f. 1. neștiutor de carte. 2. (fig.) ignorant, incult; incompetent. (< fr. analphabète)
8. [Șăineanu, ed. VI] analfabet m. care nu știe scrie și citi.
9. [Scriban] *analfabét, -ă adj. (lat. analphabétus, d. vgr. analphábetos). Care nu știe alfabetu (nu știe carte, nu știe să citească). Fig. Ignorant (chear dacă știe carte).
10. [DOOM 3] analfabet (desp. a-nal-/an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabeți; adj. f., s. f. analfabetă, pl. analfabete
11. [DOOM 2] analfabet (a-nal- / an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabeți; adj. f., s. f. analfabetă, pl. analfabete
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL