Definiție și ce înseamnă analecte

1. [DEX '09] ANALECTE s. f. pl. Fragmente alese și reunite din operele unuia sau ale mai multor scriitori; crestomație. ♦ Titlul unor antologii savante. – Din fr. analectes, lat. analecta.

2. [MDA2] analecte sfp [At: DA / E: fr analectes, lat analecte, ngr ὰνάλεϰτα] 1-2 (Înv) Texte (sau fragmente) alese și reunite din operele unuia sau mai multor scriitori Si: crestomație. [1] 2 Titlu al unor antologii savante.

3. [CADE] *ANALECTE sf. pl. 📝 Bucăți alese din literatura unui popor [lat.].

4. [DEX '98] ANALECTE s. f. pl. Fragmente alese și reunite din operele unuia sau mai multor scriitori; crestomație. ♦ Titlul unor antologii savante. – Din fr. analectes, lat. analecta.

5. [DLRLC] ANALECTE S. f. pl. (Latinism învechit) Fragmente alese din unul sau mai mulți scriitori și publicate în volum. V. crestomație. «Analectele» lui T. Cipariu.

6. [DLRM] ANALECTE s. f. pl. (Înv.) Fragmente alese din unul sau mai mulți scriitori, publicate în volum. – Fr. analectes (lat. lit. analecta).

7. [DN] ANALECTE s.f.pl. Culegere de bucăți alese din opera unui autor sau din literatura unui popor, a unei epoci etc. V. crestomație. [< fr. analectes, lat. analecta, cf. gr. analektos].

8. [MDN '00] ANALECTE s. f. pl. culegere de texte alese din opera unui autor sau din literatura unui popor, a unei epoci. (< fr. analectes, lat. analecta)

9. [Șăineanu, ed. VI] analecte f. pl. culegere de bucăți alese (în proză).

10. [Scriban] *analécte n. pl. (lat. analecta, d. vgr. análekta, pl. d. análektos, cules. V. catalecte). Bucățĭ alese dintr’un scriitor saŭ dintr’o literatură.

11. [DOOM 3] analecte s. f. pl.

12. [DOOM 2] analecte s. f. pl.

13. [DTL] ANALECTE s. f. pl. (< fr. analestes, lat. analecta, cf. gr. analektos): v. crestomație.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] FĂT, feți, s. m. 1. Produs de concepție din uterul mamiferelor, din […]
[DE] FRUMUȘANI, com. în jud. Călărași; 4.586 loc. (1995). Complex avicol. Bisericile Sf. Dumitru (1817) […]
1. [DEX '09] FRUMUȘEL, -ICĂ, frumușei, -ele, adj. Diminutiv al lui frumos. ♦ (Adverbial) Cu […]
[DE] FRUMUȘIȚA, com. în jud. Galați; 5.261 loc. (1995). Stație de c. f. Sursă: DEX […]
[DE] FRUNDSBERG [frúndsberk] (FRONSBERG sau FREUNDSBERG), Georg von (1473-1528), militar german. Devotat împăraților Maximilian I […]
[Șăineanu, ed. VI] Frunzescu (Dim.) m. geograf și statistician, autorul unui Dicționar topografic al României […]
1. [DEX '09] FRUNZĂ, frunze, s. f. 1. Organ vegetal al plantei, care îi servește […]
1. [DE] FRUNZETTI, Ioan (1850-1878), sublocotenent român. Erou al Războiului pentru Independență. A căzut în […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro