1. [DEX '09] AMUZIE s. f. Pierdere sau tulburare a funcțiilor de înțelegere, elaborare și exprimare muzicală (vocală sau instrumentală). ♦ (Rar) Ignoranță în ceea ce privește muzica. – Din lat. amusia.
2. [DN] AMUZIE s.f. (Liv.) Ignoranță (mai ales în ceea ce privește muzica). ♦ Pierdere patologică a posibilității de a reproduce sau de a recunoaște o melodie, a perceperii tonurilor sau a însușirii de a înțelege expresivitatea muzicală; surditate. [Gen. -iei. / cf. fr. amusie, lat. amusia, gr. amousia].
3. [MDN '00] AMUZIE1 s. f. pierdere cu caracter patologic a capacității de a reproduce, de a recunoaște o bucată muzicală. (< fr. amusie, lat. amusia)
4. [MDN '00] -AMUZIE2 elem. „surditate”, „disonanță”. (< fr. -amusie, cf. lat. amusia, gr. amousia)
5. [DOOM 3] amuzie s. f., art. amuzia, g.-d. amuzii, art. amuziei
6. [DOOM 2] amuzie s. f., art. amuzia, g.-d. amuzii, art. amuziei
7. [DTM] amuzie (< gr. ἀμουσία, de la ἄμουσος [< ἀ privativ + μοῦσα], „străin de muze”), tulburare a facultăților muzicale. A. poate fi motrice (imposibilitatea de a cânta), în care caz percepția rămâne intactă, fiind afectată memoria muzicală sau poate fi senzorială (imposibilitatea de a distinge sunetele muzicale și de a recunoaște o melodie). A. se asociază în general cu tulburări globale ale funcțiunilor auditive sau cu afazia (pierderea înțelegerii și a folosinței diferitelor simboluri de comunicare, vorbite sau scrise, deși organele de emisie și de recepție pot fi intacte și în pofida integrității inteligenței).
8. [DETS] -AMUZIE „surditate”. ◊ gr. amousia „lipsa armoniei, disonanță” > fr. -amusie, germ. id. > rom. -amuzie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL