1. [MDA2] amuțare sf [At: DA / Pl: (nob) -țări / E: amuța] 1-6 Asmuțire (1-6).
2. [MDA2] amuța vtr [At: PRAV. MOLD. 11 / Pzi: amuț / E: lat *am-mucciare (cf muța, asmuța, smuțaf] (Șîe) A ~ câinii (asupra cuiva) (sau pe cineva) ori a ~ pe cineva cu câinii A asmuți câinii.
3. [CADE] †AMUȚA (-uț) Mold. Băn. Trans. A asmuța, a întărîtă cîinii să sară asupra cuiva: Busuioc amuță cînii de la noi după dînsa (SEV.) [👉 MUȚA].
4. [DLRLC] AMUȚA, amuț, vb. I. Tranz. (Regional) A asmuți (un cîine) asupra cuiva. ◊ (Cu inversarea construcției) Cînd treceam gardul cu spinii, M-amuțai, mîndro, cu cînii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 390.
5. [DLRM] AMUȚA, amuț, vb. I. Tranz. (Reg.) A asmuți un cîine asupra cuiva. – Lat. *ammotiare.
6. [Șăineanu, ed. VI] amuțà v. a ațâța (câinii). [Lat. AD MUTIRE, a mârăi ca câinii, de unde a-i excita imitându-le lătratul].
7. [Scriban] amúț și (vest) sumúț, a -á v. tr. (orig. lat.). Ațîț cîniĭ pe cineva cu interj. sa (Mold.) orĭ șo (Munt.): șo pe el! a amuța cîniĭ pe lup. Fig. Ațîț, instig: demagogiĭ amuță plebea pe ceĭ bogațĭ. – Și a muța (Trans.) și a asmuța. Fals a asmuți.
8. [DOOM 3] amuța (a ~) (a asmuți) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. amuț, 3 amuță; conj. prez. 1 sg. să amuț, 3 să amuțe
9. [DOOM 2] amuța (a ~) (a asmuți) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. amuț, 3 amuță; conj. prez. 3 să amuțe; ger. amuțând
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL