1. [MDA2] amușuluit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți ~e / E: amușului] (Reg; d. vânat) Care a fost adulmecat.
2. [MDA2] amușuluit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: amușului] (Reg) 1-2 Amușluire (1-2).
3. [MDA2] amușului vtr(a) [At: REV. CRIT. I, 235 / V: m~, mușlui, mușuli / Pzi: ~iesc / E: ns cf mușina] (Reg) 1 (D. câini de vânătoare) A adulmeca urma vânatului. 2 (Îf musului, mușlui) A adulmeca.
4. [CADE] ❍AMUȘULUI (-uesc) vb. tr. Trans. (FR.-CDR.) = MUȘLUI.
5. [Scriban] amușuluĭésc, V. mușluĭesc.
6. [Scriban] mușluĭésc v. intr. și tr. (var. din moșmonesc, moșcodesc. Cp. și cu molfăĭesc și ung. pesletni, a hoĭnări). Nord. Miros, adulmec, scotocesc, cotelesc, scromolesc umblînd după mîncare (ca porcu și cînele). – În Tel. bușluĭesc, (rev. I. Crg. 5, 220), în Meh. mufluĭesc, în Pt. mușuluĭesc, în Trans. amușuluĭesc (Sov. 236). Și mujluĭesc și (vest) múșin, a -á. V. mișun 2.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL