1. [DEX '09] AMULETĂ, amulete, s. f. Mic obiect căruia vechi superstiții îi atribuie puterea magică de a aduce noroc; talisman. – Din fr. amulette.
2. [MDA2] amuletă sf [At: ALECSANDRI, ap. DDRF / V: (Trs; Buc) -et sn / Pl: ~te / E: fr amulette] Obiect (purtat de om) căruia i se atribuie o putere magică de a feri de rele, de a apăra de boli.
3. [CADE] *AMULETĂ (pl. -te) sf. Mic obiect (medalie, figură, inscripție, etc.) pe care-l poartă cineva atîrnat la gît sau în haine și căruia i se atribue o putere magică, apărarea de primejdii, de boale, vrăji, etc. (🖼 111) [fr.].
4. [DEX '98] AMULETĂ, amulete, s. f. Mic obiect căruia vechi superstiții îi atribuie puterea magică de a aduce noroc; talisman. – Din fr. amulette.
5. [DLRLC] AMULETĂ, amulete, s. f. Mic obiect căruia oamenii superstițioși îi atribuie puterea magică de a-i feri de rele cînd îl poartă cu dînșii. V. talisman, fetiș. Mi-a așezat ceasornicul cu lănțișorul pe după gît ca pe-o amuletă. SADOVEANU, N. F. 60.
6. [DLRM] AMULETĂ, amulete, s. f. Mic obiect căruia oamenii superstițioși îi atribuie puterea magică de a le aduce noroc. V. talisman, fetiș. – Fr. amulette (lat. lit. amuletum).
7. [DN] AMULETĂ s.f. Obiect (mic) căruia i se atribuie în mod superstițios o putere magică. V. talisman, fetiș. [< fr. amulette, cf. lat. amuletum].
8. [MDN '00] AMULETĂ s. f. obiect mic căruia i se atribuie, magic, o putere de protecție, vindecare etc.; talisman, fetiș. (< fr. amulette, lat. amuletum)
9. [MDA2] amulet sn vz amuletă
10. [CADE] *AMULET (pl. -ete) sn. = AMULETĂ [germ. Amulett].
11. [Șăineanu, ed. VI] amulet n. obiect purtat ca prezervativ de boale (și amuletă): la gât o amuletă pentru diochiu AL.
12. [Scriban] *amulét n., pl. e (lat. amulétum, fr. amulette f.). Talisman, sancă, avgar, obĭect pe care oameniĭ superstițioșĭ îl poartă cu eĭ ca să nu-ĭ lovească nenorocirile.
13. [DOOM 3] amuletă s. f., g.-d. art. amuletei; pl. amulete
14. [DOOM 2] amuletă s. f., g.-d. art. amuletei; pl. amulete
15. [IVO-III] amuletă, -te.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL