1. [DEX '09] AMPLIFICATOR, -OARE, amplificatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a amplifica o anumită mărime. 2. S. n. Aparat sau mașină electrică ce mărește valorile caracteristice ale unui fenomen cu ajutorul energiei luate de la o sursă separată. ◊ Amplificator de antenă = amplificator montat în imediata apropiere a unei antene pentru asigurarea unei recepții îmbunătățite a posturilor locale sau pentru recepția posturilor îndepărtate. Amplificator de putere = aparat electronic de amplificare a semnalului furnizat de preamplificator. Amplificator stereofonic = ansamblu constituit din două sau mai multe amplificatoare, folosit pentru transmisia stereofonică a sunetului. – Din fr. amplificateur.
2. [MDA2] amplificator, ~oare [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: fr amplificateur] 1 a Care amplifică. 2 sn (Fiz) Aparat care servește la creșterea valorii mărimilor ce caracterizează un fenomen, prin energia necesară luată de la o sursă de energie separată. 3 sn (Îs) ~ de antenă Amplificator (2) montat în imediata apropiere a unei antene pentru asigurarea unei bune recepții atât a posturilor locale cât și a posturilor îndepărtate. 4 sn (Îs) ~ de putere Aparat electronic de amplificare a semnalului furnizat de preamplificator. 5 sn (Îs) – stereofonic Ansamblu constituit din două sau mai multe amplificatoare.
3. [CADE] *AMPLIFICATOR, -TOARE adj. sm. f. Care amplifică [fr. < lat.].
4. [DEX '98] AMPLIFICATOR, amplificatoare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a amplifica. 2. S. n. Aparat sau mașină electrică ce mărește valorile caracteristice ale unui fenomen cu ajutorul energiei luate de la o sursă separată. ◊ Amplificator de antenă = amplificator montat în imediata apropiere a unei antene pentru asigurarea unei recepții îmbunătățite a posturilor locale sau pentru recepția posturilor îndepărtate. Amplificator de putere = aparat electronic de amplificare a semnalului furnizat de preamplificator. Amplificator stereofonic = ansamblu construit din două sau mai multe amplificatoare, folosit pentru transmisia stereofonică a sunetului. – Din fr. amplificateur.
5. [DLRLC] AMPLIFICATOR, amplificatoare, s. n. Aparat care mărește valorile caracteristice unui fenomen cu energie luată de la o sursă separată. ◊ Amplificator (electric) = aparat care mărește forța sau tensiunea unui fenomen electromagnetic cu un supliment de energie dintr-o sursă exterioară. Amplificatorul unei stații de radioficare. ◊ (Adjectival) Aparat amplificator. – Pl. și: (s. m., nerecomandabil) amplificatori.
6. [DLRM] AMPLIFICATOR, amplificatoare, s. n. Aparat care mărește valorile caracteristice ale unui fenomen cu ajutorul energiei luate de la o sursă separată. – După fr. amplificateur.
7. [DN] AMPLIFICATOR, -OARE adj. Care amplifică, mărește, intensifică. // s.n. Aparat care amplifică valorile unui fenomen, luînd energie de la o sursă separată. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. amplificateur, it. amplificatore, lat. amplificator].
8. [MDN '00] AMPLIFICATOR, -OARE I. adj. care amplifică; amplificativ. II. s. n. aparat, dispozitiv electric care mărește valorile caracteristice unui fenomen, luând energie de la o sursă separată. (< fr. amplificateur)
9. [DOOM 3] amplificator1 adj. m., pl. amplificatori; f. sg. și pl. amplificatoare
10. [DOOM 3] amplificator2 s. n., pl. amplificatoare
11. [DOOM 2] amplificator1 adj. m., pl. amplificatori; f. sg. și pl. amplificatoare
12. [DOOM 2] amplificator2 s. n., pl. amplificatoare
13. [MDO] amplificator, pl. amplificatoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL