1. [Șăineanu, ed. VI] Aminta m. numele mai multor regi ai Macedoniei (329-308 a. Cr.).
2. [MEO] Aminta Prenume feminin modern, dar nu prea frecvent la noi, Aminta este un împrumut recent din onomastica apuseană, unde a fost pus în circulație de cunoscuta dramă pastorală cu același nume a lui Torquato Tasso, apărută în 1573. Pornind de la faptul că sursa numelor în literatura pastorală renascentistă este, aproape exclusiv, lumea și mai ales mitologia greco- romană, putem considera că Aminta lui Tasso reproduce vechiul nume etrusc Aminth, corespondentul lui Amor din mitologia romanilor (mai mult chiar, cum verbul lat. amo „a iubi” nu are paralele în nici una dintre limbile indo-europene, a fost emisă ipoteza că este tot de origine etruscă). Răspîndit în Europa prin literatură, Aminta a început să fie folosit ca prenume dar nu masculin cum ne-am fi așteptat, ci feminin, hotărîtoare fiind desigur terminația -a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL