1. [DN] AMIGDALO- v. amigdală.
2. [DN] AMIGDAL- v. amigdală.
3. [DN] AMIGDALĂ s.f. 1. Fiecare dintre cele două glande în formă de migdală, situate în fundul gurii de o parte și de alta a omușorului; tonsilă. 2. Cavitate veziculară de formă neregulată, de dimensiuni mici, care se întîlnește frecvent în rocile vulcanice bazice. // (În forma amigdal-, amigdalo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „amigdală”, „amigdalian”. [< fr. amygdale, cf. gr. amygdale – migdală].
4. [DETS] AMIGDALO- „migdală, amigdale”. ◊ gr. amygdale „migdală” > fr. amygdalo-, germ. id., engl. id. > rom. amigdalo-. □ ~id (v. -id), s. n., adj., 1. s. n., Rocă cu intruziuni în formă de migdale. 2. adj., Amigdaliform*; ~lit (v. -lit1), s. n., concrețiune calcaroasă prezentă în criptele amigdalei palatine; ~tom (v. -tom), s. n., instrument utilizat pentru extirparea amigdalelor; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie a amigdalelor; sin. tonsilotomie; ~tripsie (v. -tripsie), s. f., zdrobire chirurgicală a amigdalelor.
5. [DETS] AMIGDAL-, v. AMIGDALO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), s. f., extirpare a amigdalelor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL