1. [DEX '09] AMFIMACRU, amfimacri, s. m. Unitate ritmică formată din trei silabe, dintre care prima și ultima sunt lungi, iar cea din mijloc scurtă. – Din fr. amphimacre.
2. [MDA2] amfimacru sn [At: DEX2 / Pl: ~re / E: fr amphimacre] Unitate ritmică în retorica antică formată din trei silabe, prima și ultima lungi, cea din mijloc scurtă.
3. [CADE] *AMFIMACRU sm. ✒️ Picior (în metrica antică) format dintr’o silabă scurtă între două lungi [lat.].
4. [DN] AMFIMACRU s.m. Picior de vers format din trei silabe, dintre care prima și ultima sunt lungi, iar cea din mijloc scurtă. [Cf. fr. amphimacre, lat. amphimacrus, gr. amphimakros].
5. [MDN '00] AMFIMACRU s. m. picior de vers dintr-o silabă scurtă încadrată de două lungi (neaccentuate). (< fr. amphimacre)
6. [DOOM 3] amfimacru (desp. -ma-cru) s. m., art. amfimacrul; pl. amfimacri, art. amfimacrii
7. [DOOM 2] amfimacru (-ma-cru) s. m., art. amfimacrul; pl. amfimacri, art. amfimacrii
8. [DTM] amfimacru (< gr. ἀμφίμαϰρος, de la ἀμφί, „de ambele părți” și μαϰρός, „mare”, „lung”), picior (1) metric alcătuit dintr-o silabă scurtă între două lungi. E inversul amfibrahului*. Ex. – U -. Sin. cretic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL