1. [DEX '09] AMEȚITOR, -OARE, amețitori, -oare, adj. Care provoacă amețeală. – Ameți + suf. -itor.
2. [MDA2] amețitor, ~oare a [At: NEGRUZZI, S. I, 54 / Pl: ~i, ~oare / V: amă~, ~oare, (îrg) ~iu, ~oare / E: ameți + -(i)tor] 1 Care amețește (1). 2 (Îs) Înălțime ~toare înălțime atât de mare, încât nu poți privi la ea (de jos) sau de pe ea, fără să amețești.
3. [CADE] AMEȚITOR adj. Ce dă amețeală, ce te face să amețești: aleargă sgomotoasele trenuri în goană amețitoare (VLAH.).
4. [DLRLC] AMEȚITOR, -OARE, amețitori, -oare, adj. Care provoacă amețeală. O pînză lată de apă, albă ca laptele, desfășurîndu-se ca de pe un sul, s-aruncă de la o înălțime amețitoare într-o copcă de piatră. VLAHUȚĂ, O. AL. I 159. Un nor amețitor veni și se puse pe ochii mei. Mi se părea că biserica se învîrtește cu mine. NEGRUZZI, S. I 54. (Adverbial) Cerul era înalt, soarele blînd, orizontul amețitor de vast. C. PETRESCU, R. DR. 160.
5. [DLRM] AMEȚITOR, -OARE, amețitori, -oare, adj. Care provoacă amețeală. – Din ameți + suf. -(i)tor.
6. [Șăineanu, ed. VI] amețitor a. care amețește.
7. [Scriban] amețitór, -oáre adj. Care amețește: băutură, ĭuțeală amețitoare. V. vertiginos.
8. [MDA2] amățitor, ~toare a vz amețitor
9. [MDA2] amețitoriu, ~toare a vz amețitor
10. [DOOM 3] amețitor adj. m., pl. amețitori; f. sg. și pl. amețitoare
11. [DOOM 2] amețitor adj. m., pl. amețitori; f. sg. și pl. amețitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL