1. [DEX '09] AMBULACRU, ambulacre, s. n. Organ în formă de tub subțire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echinodermelor și servind la locomoție, respirație și pipăit. – Din fr. ambulacre.
2. [MDA2] ambulacru sn [At: DEX2 / Pl: ~re / E: fr ambulacre] Organ tubular subțire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echimodermelor și care servește la locomoție, respirație și pipăit.
3. [DN] AMBULACRU s.n. Mic tub terminat cu o ventuză, servind ca organ de locomoție la echinoderme. [< fr. ambulacre].
4. [MDN '00] AMBULACRU s. n. tub mic terminat cu o ventuză, organ de locomoție la echinoderme. (< fr. ambulacre)
5. [DOOM 3] ambulacru (desp. -la-cru) s. n., art. ambulacrul; pl. ambulacre
6. [DOOM 2] ambulacru (-la-cru) s. n., art. ambulacrul; pl. ambulacre
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL