1. [DEX '09] AMBIȚIE, ambiții, s. f. Dorință arzătoare de a realiza ceva; dorință de glorie, de onoruri, de parvenire. ◊ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție = a (se) ambiționa. [Var.: (înv.) ambițiune s. f.] – Din fr. ambition, lat. ambitio, -onis.
2. [MDA2] ambiție sf [At: NEGRUZZI, S. I, 30 / V: ambiț, ~iune / Pl: ~ii / E: ambition] 1 Dorință arzătoare de a realiza ceva. 2 Dorință de glorie (sau de onoruri). 3 Dorință de parvenire. 4 (Îlv) A pune pe cineva la ~ A (se) ambiționa.
3. [DEX '98] AMBIȚIE, ambiții, s. f. Dorință arzătoare de a realiza ceva; dorință de glorie, de onoruri, de parvenire. ◊ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție = a (se) ambiționa. [Var.: (înv.) ambițiune s. f.] – Din fr. ambition, lat. ambitio, -onis.
4. [DLRLC] AMBIȚIE, ambiții, s. f. Dorință arzătoare de realizare a unui plan, de succes, de glorie, putere, onoruri, distincții. V. orgoliu. Deci nu cinstea și inima lui Badea îl tulbura pe Constantin, ci... oarecare ambiție de soldat. GALACTION, O. I 141. Era ceva de mirai de unde atîta ambiție într-un copil așa de mic. CONTEMPORANUL, III 657. Stăpînitorul... varsă în războaie pîraie de sînge pentru ambiție. NEGRUZZI, S. I 31. ◊ Expr. (Familiar) A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție – a (se) ambiționa. ♦ (Familiar) Aspirație. Ambiția lor... nu mai pretindea decît nota mediocră necesară pentru a dobîndi certificatul. SADOVEANU, N. F. 137. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) ambițiune (MACEDONSKI, O. I 260, FILIMON, C. 77) s. f.
5. [DLRM] AMBIȚIE, ambiții, s. f. Dorință arzătoare de realizare a unui plan, de glorie, de onoruri. ◊ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție = a (se) ambiționa. ♦ Aspirație. [Var.: (înv.) ambițiune s. f.] – Fr. ambition (lat. lit. ambitio, -onis).
6. [DN] AMBIȚIE s.f. Dorință puternică de glorie, de onoruri, de parvenire. ♦ Dorință de a întrece pe alții. [Gen. -iei, var. ambițiune s.f. / cf. fr. ambition, lat. ambitio].
7. [MDN '00] AMBIȚIE s. f. aspirație, dorință puternică de onoruri, de parvenire. (< fr. ambition, lat. ambitio)
8. [DEX '09] AMBIȚIUNE s. f. v. ambiție.
9. [MDA2] ambiț sn vz ambiție
10. [MDA2] ambițiune sf vz ambiție
11. [CADE] ❍AMBIȚ sn. pop., *AMBIȚIE sf. = AMBIȚIUNE.
12. [CADE] *AMBIȚIUNE, *AMBIȚIE sf. Rîvnă, dorință nemărginită, neînfrînată, de a ajunge la onoruri, la măriri; uneori patima trufașe de a i se recunoaște în public valoarea personală: e plin de ~; e lipsit de ori-ce ~; ambiția de a domni îl pierdu (BĂLC.) [fr. < lat.].
13. [DN] AMBIȚIUNE s.f. v. ambiție.
14. [Șăineanu, ed. VI] ambiți(un)e f. dorință înfocată de onoare, de glorie, de bogăție.
15. [Scriban] *ambițiúne f. (lat. ambítio, -ónis, d. ambire, a merge împrejur, a solicita). Dorință înfocată (rîvnă) de glorie, avere ș. a.: ambițiunea de a domni, ambițiune laudabilă. – Și -íție.
16. [DOOM 3] ambiție (desp. -ți-e) s. f., art. ambiția (desp. -ți-a), g.-d. art. ambiției; pl. ambiții, art. ambițiile (desp. -ți-i-)
17. [DOOM 2] ambiție (-ți-e) s. f., art. ambiția (-ți-a), g.-d. art. ambiției; pl. ambiții, art. ambițiile (-ți-i-)
18. [MDO] ambiție
19. [IVO-III] ambiție, -ției gen. a.
20. [DER] ambiție (ambiții), s. f. – Dorință arzătoare, aspirație. – Var. ambiț, ambițiune, amîndouă înv. Fr. ambition, it. ambizione. – Der. ambiționa, vb.; ambițios, adj.
21. [DE] LICET IPSA VITIUM SIT AMBITIO, FREQUENTER TAMEN CAUSA VIRTUTEM EST (lat.) chiar dacă ambiția este în sine un viciu, deseori ea este un stimulent pentru virtuți – Quintilian, „De institutione oratoria”, 1, 2, 22.
22. [DERC] AMBIȚIE A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție = A (se) ambiționa: La vârsta de opt ani, mamă-sa o duce să vadă „Frumoasa din pădurea adormită”, în interpretarea Baletului Imperial Rus. Evenimentul îi trezește pofta de viață. În inimă îi încolțește o ambiție de neînvins. (ARINA AVRAM) L-am asigurat că o s-o ajung din urmă și am s-o și întrec, dacă-mi pun ambiția. (IOANA IONESCU)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL