1. [DEX '09] AMBIGUU, -UĂ, ambigui, -ue, adj. (Despre cuvinte, enunțuri etc.) Echivoc, neclar. [Pr.: -gu-u] – Din lat. ambiguus.
2. [MDA2] ambiguu, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ui, ~ue / E: lat ambiguus] (Liv; d. enunțuri, cuvinte etc.) 1 Echivoc. 2 Neclar.
3. [CADE] *AMBIGUU adj. 📖 Care se poate lua în două înțelesuri, echivoc (vorb. de un cuvînt, de un discurs): mi-a dat un răspuns ~ [lat.].
4. [DEX '98] AMBIGUU, -UĂ, ambigui, -ue, adj. (Livr.; despre cuvinte, enunțuri etc.) Echivoc, neclar. – Din lat. ambiguus.
5. [DLRLC] AMBIGUU, -Ă, ambigui, -e, adj. (Despre cuvinte, fraze etc.) Care are mai multe înțelesuri, echivoc, în doi peri. Cuvinte ambigue. ◊ Fig. [Cățelul] venea lîngă zăvod, îl măsura cu un ochi ambiguu. GALACTION, O. I 303.
6. [DLRM] AMBIGUU, -UĂ, ambigui, -ue, adj. (Despre cuvinte, enunțări etc.) Care are mai multe înțelesuri; echivoc. – Fr. ambigu (lat. lit. ambiguus).
7. [DN] AMBIGUU, -UĂ adj. Cu mai multe înțelesuri; echivoc. [Pron. -gu-u, pl. -ui, -ue. / cf. lat. ambiguus, fr. ambigu].
8. [MDN '00] AMBIGUU, -UĂ adj. cu mai multe înțelesuri; echivoc, confuz, neclar. (< lat. ambiguus, fr. ambigu)
9. [Șăineanu, ed. VI] ambiguu a. care are două înțelesuri.
10. [Scriban] *ambíguŭ, -ă adj. (lat. ambiguus). Cu doŭă înțelesurĭ, echivoc: răspuns ambiguŭ. Adv. În mod ambiguŭ.
11. [DOOM 3] !ambiguu [guu pron. guŭ] (desp. -guu) / ambiguu [guu pron. guu] (desp. -gu-u) adj. m., pl. ambigui (desp. -gui); f. ambiguă (desp. -gu-ă), pl. ambigue (desp. -gu-e)
12. [DOOM 2] ambiguu (-gu-u) adj. m., pl. ambigui (-gui); f. ambiguă (-gu-ă), pl. ambigue (-gu-e)
13. [MDO] ambiguu
14. [IVO-III] ambiguu, -guă.
15. [DFL] Kunzea ambigua (Smith) Hochr. [syn. Leptospermum ambiguum Smith; K. coriifolia (Vent.) Rchb.] Specie care înflorește vara-iarna. Flori albe, singulare, în axa frunzei. Frunze (8-14 mm lungime, 2 mm lățime) liniare sau liniar-lanceolate cu vîrf ascuțit. Arbust pînă la 5 m înălțime cu ramuri pubescente.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL