1. [DEX '09] AMBIGEN, -Ă, ambigeni, -e, adj. (Gram.; rar, în sintagmele) Genul ambigen (și substantivat, n.) = genul neutru. Substantiv ambigen = substantiv neutru. – Din lat. ambigenus „corcit”.
2. [MDA2] ambigen, ~ă [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: lat ambigenus „corcit”] (Gnu; înv) 1-2 sn, a (Îs) Gen ~ Genul neutru. 3 a (Îs) Substantiv ~ Substantiv neutru.
3. [CADE] *AMBIGEN adj. 📖 Avînd forme de amîndouă genurile: substantivele zise de obiceiu „neutre” sînt ~e în limba romînă, avînd forma masculină la singular și feminină la plural [după lat. ambigenus].
4. [DLRLC] AMBIGEN adj. n. (În gramatica romînească, impropriu, în expr.) Genul ambigen (și substantivat) = genul neutru.
5. [DLRM] AMBIGEN, -Ă, ambigeni, -e, adj. (Gram.; impr., în expr.) Genul ambigen (și substantivat, n.) = genul neutru. – Lat. lit. ambigenus.
6. [DN] AMBIGEN, -Ă adj. Gen ambigen = nume impropriu pentru genul neutru din limba română. [< lat. ambigenus].
7. [MDN '00] AMBIGEN, -Ă adj. 1. gen ~ = genul neutru. 2. cu stamine și pistile în aceeași floare; monoclin, bisexuat. (< lat. ambigenus)
8. [DOOM 3] ambigen2 s. n.
9. [DOOM 3] ambigen1 adj. m., pl. ambigeni; f. ambigenă, pl. ambigene
10. [DOOM 2] ambigen1 adj. m., pl. ambigeni; f. ambigenă, pl. ambigene
11. [DOOM 2] ambigen2 s. n.
12. [DTL] AMBIGEN, -Ă adj. (< lat. ambigenus): (impropriu) în sintagma gen ambigen (v.).
13. [DETS] AMBI- „amîndoi, împreună, dublu”. ◊ L. ambo „doi, amîndoi” > fr. ambi-, germ. id., engl. id. > rom. ambi-. □ ~dextrie (v. -dextrie), s. f., însușirea de a fi ambidextru; ~dextru (v. -dextru), adj., s. m. și f. (persoană) care se folosește la fel de bine de ambele mîini; ~gen (v. -gen2), adj., s. n., 1. adj. Cu stamine și pistile în aceeași floare; sin. monoclin, bisexual. 2. s. n. Denumire improprie pentru genul neutru; ~opie (v. -opie), s. f., vedere dublă; ~par (v. -par), adj., (despre muguri) care produce atît frunze, cît și flori; ~valent (v. -valent), adj., referitor la existența concomitentă a două aspecte radical diferite.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL