1. [DEX '09] AMBIANȚĂ, ambianțe, s. f. Mediu material, social sau moral în care trăiește cineva sau în care se află ceva; climat (2). [Pr.: -bi-an-] – Din fr. ambiance.
2. [MDA2] ambianță sf [At: DA ms / Pl: ~țe / E: fr ambiance] Mediu material, social sau moral în care trăiește cineva sau se află ceva Si: climat.
3. [CADE] *AMBIANȚĂ sf. Ceea ce înconjoară, ce constitue un mediu material, intelectual sau moral [fr.].
4. [DLRLC] AMBIANȚĂ, ambianțe, s. f. Mediu material și social care înconjură pe cineva sau ceva, atmosferă în care trăiește cineva sau ceva. Ambianță culturală. ◊ Beethoven a trăit în ambianța ideilor generoase și marșurilor avîntate ale revoluției de la 1789 și... el însuși a fost un înflăcărat militant pentru triumful ideilor republicane. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 381, 4/2. – Pronunțat: -bi-an-.
5. [DLRM] AMBIANȚĂ, ambianțe, s. f. Mediu material și social care înconjură pe cineva sau ceva. [Pr.: -bi-an-] – Fr. ambiance.
6. [DN] AMBIANȚĂ s.f. Mediu, societate în mijlocul căreia se află cineva sau ceva. [< fr. ambiance].
7. [MDN '00] AMBIANȚĂ s. f. mediu (natural sau cultural), anturaj, societate în care trăiește cineva. (< fr. ambiance)
8. [DOOM 3] ambianță (desp. -bi-an-) s. f., g.-d. art. ambianței; pl. ambianțe
9. [DOOM 2] ambianță (-bi-an-) s. f., g.-d. art. ambianței; pl. ambianțe
10. [IVO-III] ambianță, -țe.
11. [GTA] AMBIANȚĂ AERONAUTICĂ mediul aerian și factorii săi care se manifestă în timpul zborului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL