1. [DEX '09] ÎMBARCA, îmbarc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer.
2. [MDA2] ambarca v vz îmbarca
3. [MDA2] îmbarca vtr [At: DRĂGHICI, R. 281 / S și: (înv) înb~ / V: (înv) am~ / Pzi: îmbarc / E: în- + barcă cf fr embarquer] 1-2 A (se) urca pe o navă pentru a călători sau pentru a transporta mărfuri pe apă. 3-4 (Pgn) A (se) îmbarca (1-2) în orice mijloc de transport.
4. [CADE] * IMBARCA (-barc) I. vb. tr. ⛵ A pune, a încărca într’o luntre, într’o corabie, etc. II. vb. refl. A se urca într’o corabie, pe un vapor, spre a face o călătorie [fr.].
5. [DEX '98] ÎMBARCA, îmbarc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca pentru a călători în orice fel de mijloc de transport. – Din fr. embarquer.
6. [DLRLC] ÎMBARCA, îmbarc, vb. I. Refl. A se urca într-o navă, pentru o călătorie pe apă; p. ext. a se urca într-un vehicul terestru sau aerian pentru o călătorie mai lungă. Nu a vrut să se îmbarce, cerînd alt comandant. CAMIL PETRESCU, T. II 181. Ne îmbarcarăm în vasul companiei vapoarelor. BOLINTINEANU, O. 268. ◊ Tranz. Fata, rămasă singură, fără nici un sprijin, fu îmbarcată pe un vapor. BART, E. 41. Îi îmbarcă mai pe urmă pe un vapor austriac. GHICA, S. A. 154.
7. [DN] AMBARCA vb. I 1. tr., refl. A (se) urca la bordul unei nave. V. îmbarca. 2. tr. (despre nave) A fi izbit de valuri pe deasupra bordului. ♦ intr. (despre apă) A izbi, a pătrunde peste bord. [< fr. embarquer].
8. [DN] ÎMBARCA vb.I. 1. tr., refl. A (se) urca pe o navă; (p. ext.) a (se) urca într-un tren, într-un vehicul pentru o călătorie mai îndelungată. 2. tr. A încărca o navă. [P.i. îmbarc, 3,6 -că. [< fr. embarquer].
9. [MDN '00] AMBARCA vb. I. tr., refl. a (se) urca la bordul unei nave. II. tr. (despre nave) a lua apă la bord. III. intr (despre apă) a izbi, a pătrunde peste bord. (< fr. embarquer)
10. [MDN '00] ÎMBARCA vb. I. tr., refl. a (se) urca pe o navă, într-un vehicul pentru o călătorie. II. refl. (fig.) a se angaja împreună într-o acțiune. (< fr. embarquer)
11. [Șăineanu, ed. VI] îmbarcà v. 1. a pune într’o barcă sau o corabie; 2. a se urca în corabie spre a călători pe mare.
12. [Scriban] *imbárc și îmbárc și -chéz, a -cá v. tr. (it. imbarcare, fr. embarquer). Suĭ, pun în barcă (în vapor, în corabie) ca să plec. V. refl. Mă suĭ într’un bastiment ca să plec.
13. [Scriban] îmbárc, V. imbarc.
14. [DOOM 3] îmbarca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbarc, 2 sg. îmbarci, 3 îmbarcă; conj. prez. 1 sg. să îmbarc, 3 să îmbarce
15. [DOOM 2] îmbarca (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbarcă
16. [IVO-III] îmbarc.
17. [Argou] îmbarcá, îmbarc v. t. (intl.) 1. a aresta. 2. a întemnița. 3. a transfera dintr-un penitenciar în altul.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL