1. [MDA2] ambalat2, ~ă a [At: DA / Pl: ~lați, ~e / E: ambala] 1 (D. mărfuri) împachetat. 2 (Fig; d. oameni) Pasionat.
2. [MDA2] ambalat1 sn [At: DA / E: ambala] 1-3 Ambalare (1-3).
3. [CADE] *AMBALAT sbst. Faptul de a ambala.
4. [DEX '09] AMBALA, ambalez, vb. I. 1. Tranz. A împacheta ceva într-un material protector, în vederea ușurării manipulării lui și a transportului. 2. Tranz. A face ca viteza unui motor să devină mai mare decât viteza lui nominală. 3. Refl. (Despre cai) A începe să fugă tare (fără a putea fi oprit). 4. Refl. Fig. A se lăsa purtat de mânie, de entuziasm, a se avânta într-o discuție aprinsă; a se antrena, a se aprinde. – Din fr. emballer.
5. [MDA2] ambala [At: I. IONESCU, M. 395 / Pzi: ~lez / E: fr emballer] 1 vt A împacheta. 2 vt (Pex) A pune într-o cutie (de lemn). 3 vr (Rar; d. cai) A scăpa din frâu. 4 vr (Pex; d. oameni) A se lăsa cuprins de sentimente. 5 vr A se avânta într-o discuție aprinsă. 6 vtr (D. motoare) A face ca viteza să fie mai mare decât cea nominală.
6. [CADE] *AMBALA (-lez) I. vb. tr. ⚚ A împacheta mărfuri în pînză, în lăzi, etc., spre a putea fi păstrate și transportate fără să fie supuse la stricăciuni: un tapițer ambala planul (VLAH.). II. vb. refl. 1 A-și lua vînt, a scăpa (vorb. de cai) ¶ 2 Fig. A se aprinde fără veste de mînie, a se lăsa a fi tîrît de o pasiune, a se iuți, a se porni deodată [fr. emballer].
7. [DLRLC] AMBALA1, ambalez, vb. I. Tranz. A împacheta ceva într-im material protector (hîrtie, pînză groasă, scînduri etc.) în vederea transportului. Un tapițer ambala pianul. VLAHUȚĂ, O. AL. II 145.
8. [DLRLC] AMBALA2, ambalez, vb. I. Refl. 1. (Despre motoare, p. ext. despre mașini) A trece peste turația obișnuită. Motorul automobilului s-a ambalat. ◊ Tranz. Șoferul a ambalat motorul. 2. Fig. (Franțuzism; despre oameni) A se lăsa cuprins de pasiune (mînie, entuziasm etc.); a se iuți, a se aprinde, a se porni. Iancule, bagă de seamă, nu te ambala. DELAVRANCEA, S. 119. 3. (Franțuzism rar; despre cai) A-și lua vînt, a scăpa fără a mai putea fi ținut în frîu.
9. [DLRM] AMBALA1, ambalez, vb. I. Tranz. A împacheta ceva într-un material protector, în vederea transportului. – Fr. emballer.
10. [DLRM] AMBALA2, ambalez, vb. I. Refl. 1. (Despre motoare, p. ext. despre mașini) A trece peste turația obișnuită. ◊ Tranz. Șoferul a ambalat motorul. 2. (Despre cai) A-și lua vînt, a scăpa fără a mai putea fi oprit. 3. Fig. A se lăsa cuprins de pasiune; a se aprinde. – Fr. (s’)emballer.
11. [DN] AMBALA vb. I. I. tr. A împacheta ceva (în hîrtie, carton etc.) pentru a putea fi transportat. II. refl. 1. (Despre cai) A-și lua vînt; a scăpa din frîu. 2. (Fig.; despre oameni) A se înflăcăra, a se entuziasma, a se pasiona, a se aprinde. 3. (Despre motoare, mașini) A depăși turația normală. [< fr. (s’)emballer].
12. [MDN '00] AMBALA vb. I. tr. 1. a împacheta pentru transportat. 2. a face un motor să depășească turația normală. II. refl. 1. (despre cai) a-și lua avânt. 2. (fig.; despre oameni) a se lăsa purtat de mânie, de entuziasm; a se înflăcăra. (< fr. /s’/emballer)
13. [Șăineanu, ed. VI] ambalà v. a împacheta mărfuri.
14. [Scriban] *ambaléz v. tr. (fr. emballer, d. balle, balot. V. bal 2). Com. Împachetez. V. refl. Mă pornesc, ĭaŭ vînt: caiĭ s’aŭ ambalat. Fig. Mă înflăcărez, mă aprind (de mînie, de pasiune).
15. [DOOM 3] ambala (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ambalez, 3 ambalează; conj. prez. 1 sg. să ambalez, 3 să ambaleze
16. [DOOM 2] ambala (a ~) vb., ind. prez. 3 ambalează
17. [DER] ambala (-lez, -at), vb. – A acționa, a pune în mișcare; a (se) antrena, a (se) aprinde. – Fr. emballer. – Der. ambalaj, s. n., din fr. emballage.
18. [Argou] ambala, ambalez v. r. 1. a se mînia, a se înfuria 2. a se entuziasma 3. a se lansa într-o discuție / perorație / dispută etc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL