1. [DEX '09] AMĂNUNȚIME, amănunțimi, s. f. (Rar) Detaliu, amănunt. – Amănunt + suf. -ime.
2. [MDA2] amănunțime sf [At: BARONZI, L. 101 / V: amăru- / Pl: ~mi / E: amănunt + -ime] (Îe) În ~ În detaliu.
3. [CADE] AMĂNUNȚIME, AMĂRUNȚIME sf. = AMĂNUNT II.: treptat, treptat, amănunțimile lucrurilor pier și rămîn numai siluete (BR.-VN.).
4. [DLRLC] AMĂNUNȚIME, amănunțimi, s. f. Amănunt, detaliu. În mintea ei se deșteaptă, cu toate amănunțimile, viața, obiceiurile de acasă. VLAHUȚĂ, O. A. 351.
5. [DLRM] AMĂNUNȚIME, amănunțimi, s. f. Amănunt, detaliu. – Din amănunt1 + suf. -ime.
6. [Scriban] amănunțíme și amăr- f. Amănunt.
7. [MDA2] amărunțime sf vz amănunțime
8. [Șăineanu, ed. VI] amărunțime f. amărunt.
9. [DOOM 3] amănunțime (rar, înv.) s. f., g.-d. art. amănunțimii; pl. amănunțimi (mai ales în expr.)
10. [DOOM 2] amănunțime (rar) s. f., g.-d. art. amănunțimii; pl. amănunțimi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL