1. [DEX '09] AMĂRUI, -UIE, amărui, adj. Cu gust ușor amar; amăriu. – Amar + suf. -ui.
2. [MDA2] amărui, ~ie a [At: TDRG / Pl: ? / E: amar + -ui] 1 Care are gustul puțin amar Si: amărăcios, amăriu, amăroi. 2 Care produce o senzație ce seamănă cu amărăciunea (1). 3 (Fig) Chinuitor.
3. [DLRLC] AMĂRUI, -UIE, amărui, adj. Cu gust ușor amar, amăriu. Mușc dintr-o frunză amăruie. LESNEA, A. 16. 4 Fig. Cearcă Toader amărui Rîsul să și-l mință. DEȘLIU, în POEZ. N. 176.
4. [DLRM] AMĂRUI, -UIE, amărui, adj. Cu gust ușor amar. – Din amar2 + suf. -ui.
5. [Scriban] amărúĭ, V. amăriŭ.
6. [Scriban] amăríŭ, -ie și -îu, -îĭe (est) și -úĭ, úĭe (vest) adj. Cam amar.
7. [DOOM 3] amărui adj. m., f. amăruie; pl. m. și f. amărui
8. [DOOM 2] amărui adj. m., f. amăruie; pl. m. și f. amărui
9. [MDO] amărui, f. amăruie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL