1. [DEX '09] AMĂGITOR, -OARE, amăgitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care amăgește; înșelător. – Amăgi + suf. -itor.
2. [MDA2] amăgitor, ~oare [At: VARLAAM, C. 334 / Pl: ~i, ~oare / E: amăgi + -tor] 1-2 smf, a Înșelător. 3-4 smf, a Ispititor. 5 sf (Orn; Mol) Berbecel.
3. [CADE] AMĂGITOR, -TOARE I. adj. sm. f. Care amăgește; proverb: apele line sînt amăgitoare; merse la împărat și zise că acela este un ~ și trebue pus la închisoare (ISP.); II. AMĂGITOARE sf. Mold. Bucov. (MAR.) (HASD.) 🐦 = LUPUL-VRĂBIILOR.
4. [DLRLC] AMĂGITOR1, -OARE, amăgitori, -oare, adj. Care amăgește, înșelător. V. iluzoriu. În fund se zăreau... cîteva mioare albe, ca amăgitoare urme de zăpadă. C. PETRESCU, R. DR. 66. [Arăpușca] dorea să puie mîna pe mult doritele sale arme, adică pe sabia și buzduganul furate de împăratul cel amăgitor. POPESCU, B. III 92, Cine trece pe cărare Nu treacă cu nepăsare, Că lumea-i amăgitoare Ca o floare trecătoare, Ca o apă curgătoare. ALECSANDRI, P. P. 386.
5. [DLRLC] AMĂGITOR2, -OARE, amăgitori, -oare, s. m. și f. Persoană care amăgește. Sfetnicul... zise că acela este un amăgitor și trebuie pus la închisoare. ISPIRESCU, L. 227.
6. [DLRM] AMĂGITOR, -OARE, amăgitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care amăgește. – Din amăgi + suf. -(i)tor.
7. [Șăineanu, ed. VI] amăgitor a. care amăgește: visul cel amăgitor. ║ m. cel ce amăgește, înșelător dibaciu.
8. [Scriban] amăgitor, -oáre adj. și s. Care amăgește: un vis amăgitor, un amăgitor.
9. [DOOM 3] amăgitor adj. m., pl. amăgitori; f. sg. și pl. amăgitoare
10. [DOOM 2] amăgitor adj. m., pl. amăgitori; f. sg. și pl. amăgitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL