1. [DEX '09] AMABILITATE, (2) amabilități, s. f. 1. Însușirea de a fi amabil; atitudine amabilă; politețe, gentilețe. 2. Faptă, vorbă amabilă; compliment (1). – Din fr. amabilité, lat. amabilitas, -atis.
2. [MDA2] amabilitate sf [At: SAHIA, N. 102 / Pl: ~tăți / E: fr amabilité] 1 Firea unei persoane vrednice de iubit. 2 Însușire, calitate a tot ceea ce este sau se arată amabil (1) Si: gentilețe, îndatorare, prietenie. 3 Faptă a celui ce se arată amabil (1). 4 Compliment.
3. [CADE] *AMABILITATE sf. Firea, însușirea, purtarea celui amabil: m’a primit cu multă ~ [fr.].
4. [DEX '98] AMABILITATE, (2) amabilități, s. f. 1. Însușirea de a fi amabil, atitudine amabilă; politețe, gentilețe. 2. Faptă, vorbă amabilă; compliment (1) – Din fr. amabilité, lat. amabilitas, -atis.
5. [DLRLC] AMABILITATE, (2) amabilități, s. f. 1. Însușirea de a fi amabil, calitatea a ceea ce este sau se arată amabil; bunăvoință; politețe. Și d. Jean zîmbi plin de amabilitate. SAHIA, N. 102. Amabilitatea cu care m-ați oprit în drum ca să mă aduceți aici în gazdă mă face a dori ca să vă cunosc mai de aproape. ALECSANDRI, T. I 281. 2. Atitudine sau faptă amabilă. Îl invitase la teatru, ca să-și scuze, prin aceasta și alte amabilități, lipsa dorinței de a-l ajuta. DUMITRIU, B. F. 160. ♦ Frază măgulitoare; compliment. Șeful gării... se topise în temenele și amabilități față de ruda prințului. DUMITRIU, B. F. 74.
6. [DLRM] AMABILITATE, (2) amabilități, s. f. 1. Însușirea de a fi amabil. 2. Atitudine sau faptă amabilă. ♦ Compliment. – Fr. amabilité (lat. lit. amabilitas, -atis).
7. [DN] AMABILITATE s.f. 1. Bunăvoință; politețe. 2. Comportare amabilă. ♦ Compliment; măgulire. [Cf. it. amabilità, fr. amabilité, lat. bis. amabilitas].
8. [MDN '00] AMABILITATE s. f. 1. însușirea de a fi amabil. 2. atitudine, faptă, vorbă amabilă; compliment (1). (< fr. amabilité < lat. amabilitas)
9. [Șăineanu, ed. VI] amabilitate f. însușirea persoanei amabile.
10. [Scriban] *amabilitáte f. (lat. amabílitas, -átis). Calitatea de a fi amabil; vorba amabilă.
11. [DOOM 3] amabilitate s. f., g.-d. art. amabilității; (cuvinte, fapte) pl. amabilități
12. [DOOM 2] amabilitate s. f., g.-d. art. amabilității; (cuvinte, fapte) pl. amabilități
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL