1. [DEX '09] ALVANIT, -Ă s. m. și f., adj. v. arvanit.
2. [MDA2] alvanit, ~ă smf, a [At: SADOVEANU, Z. C. 267 / Pl: ~iți, ~e / E: ngr αλβανίτις] 1-2 (Gnu; înv) Albanez.
3. [DEX '98] ALVANIT, -Ă, s. m. și f., adj. v. arvanit.
4. [DLRLC] ALVANIT, -Ă s. m. și f. v. arvanit.
5. [DEX '09] ARVANIT, -Ă, arvaniți, -te, s. m. și f., adj. (Înv.) Albanez. [Var.: alvanit, -ă s. m. și f., adj.] – Din ngr. arvanítis.
6. [MDA2] arvanit, ~ă [At: CARAGIALE, ap. CADE / V: alv- / Pl: ~iți, ~e / E: ngr αρβανίτις] (Înv) 1 smf Albanez. 2 sm Arnăut.
7. [CADE] ARVANIT sm. 🌍 Albanez: de viță sînt ~ și nu prea am învățat buche (CAR.) [ngr.].
8. [DEX '98] ARVANIT, -Ă, arvaniți, -te, s. m. și f., adj. (Înv.) Albanez. [Var.: alvanit, -ă s. m. și f., adj.] – Din ngr. arvanítis.
9. [DLRLC] ARVANIT, arvaniți, s. m. (Învechit) Albanez. Știu destule limbi străine, încai despre a rumînească pot zice, fără să mă laud, că o știu cu temei, măcar că de viță sînt arvanit. CARAGIALE, O. III 31. – Variantă: alvanit, -ă (SADOVEANU, Z. C. 267) s. m. și f.
10. [DLRM] ARVANIT, -Ă, arvaniți, -te, s. m. și f., adj. (Înv.) Albanez. [Var.: alvanit, -ă s. m. și f., adj.] – Ngr. arvanites.
11. [Șăineanu, ed. VI] Albanezi m. pl. popor de neam trac, numiți de ei înșiși Skipetari, de Greci Arvaniți și de Turci Arnăuți sunt în număr de aproape 2 mil., împărțiți în două ramuri: TOSKI la S. și GHEGI la N.
12. [Scriban] arvanít, -ă s. (ngr.) Car. Arnăut.
13. [DOOM 3] arvanit (înv.) adj. m., s. m., pl. arvaniți; adj. f., s. f. arvanită, pl. arvanite
14. [DOOM 2] arvanit (înv.) adj. m., s. m., pl. arvaniți; adj. f., s. f. arvanită, pl. arvanite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL