1. [DEX '09] ALUNGARE, alungări, s. f. Acțiunea de a alunga; izgonire. – V. alunga.
2. [MDA2] alungare sf [At: DDRF / Pl: ~gări / E: alunga] 1 Fugărire. 2 Succedare. 3 Gonire. 4 Îndepărtare. 5 Eliminare.
3. [DLRLC] ALUNGARE, alungări, s. f. Acțiunea de a alunga; îndepărtare, izgonire.
4. [DLRM] ALUNGARE, alungări, s. f. Acțiunea de a alunga; îndepărtare, izgonire.
5. [Șăineanu, ed. VI] alungare f. depărtare dela sine, scoatere din țară, expulzare.
6. [Scriban] alungáre f. Acțiunea de a alunga.
7. [DEX '09] ALUNGA, alung, vb. I. Tranz. 1. (Adesea fig.) A sili pe cineva să părăsească un loc; a goni, a izgoni. 2. A se lua, a alerga după...; a fugări, a urmări. – Lat. *allongare (< longus).
8. [MDA2] alunga [At: DOSOFTEI, ap. HEM 960 / V: (înv) l- / Pzi: alung / E: lat *al-longare] 1-2 vtr A (se) fugări. 3 vr (Fig) A se succeda. 4 vr A se repezi după... 5 vtr A goni. 6 vt (Îe) A ~ (pe cineva) din țară A expulza. 7 vr (D. vite) A fi în rut. 8 vtr A îndepărta. 9 vt (Fig) A elimina.
9. [MDA2] lunga v vz alunga
10. [CADE] ALUNGA (alung) l. vb. tr. 1 A lua pe cineva repede din urmă, a-l goni; proverb: parcă-l alungă Tătarii (sau Turcii) se zice despre cineva care e tot grăbit, care umblă zăpăcit; ~ din urmă ¶ 2 A îndepărta de la sine, de lîngă sine: caută de mai alungă ideile triste; sarea e de mare ajutor, ea alungă tot răul de la casă (VOR.) ¶ 3 A izgoni: Aideți, frați din țara noastră, să alungăm pe păgîn (NEGR.). II. vb. refl. 1 A alerga unul după altul: Am patru surioare; Una pe alta se alungă Și nu pot să se ajungă (ghicitoare despre „roate”) ¶ 2 A se arunca asupra unui lucru, a se repezi la ceva: cîțiva flăcăi se alungară după cîine (ALECS.) [lat. *allongare < Iongus].
11. [DLRLC] ALUNGA, alung, vb. I. Tranz. 1. A sili (pe cineva) să părăsească un loc, a goni, a îndepărta, a înlătura. M-alungați cu pietre ca pe cîine. BENIUC, V. 86. Uncheșul meu a alungat o viespe care-l bîzîia. SADOVEANU, N. F. 178. Alungă cioară cu perja-n gură tocmai dincolo, peste hotar. CREANGĂ, A. 72. ◊ Fig. Alungă mîhnirea ta... nu ai de ce fi supărat. CREANGĂ, P. 189. [Luceafărul] lucește c-un amor nespus Durerea să-mi alunge. EMINESCU, O. I 175. Sufletu-mi în taină șoptind inimii tale... Va alunga din ochii-ți oricare negri nori. ALECSANDRI, P. I 139 2. A alerga după..., a se lua după..., a goni din urmă, a urmări, a fugări. Vede ieșind dintr-o pădure... cele șepte iepe alungate de un roi nemărginit de țînțari. EMINESCU, N. 20. Zi de vară cît de lungă Vînătorul o alungă [pe căprioară]. ALECSANDRI, P. II 90. Iată pădurea unde alungam mierle. RUSSO, O. 120. Un dulce copilaș... alungă-un fluturaș. ALECSANDRI, P. P. 36. ◊ Fig. Cînd ne-am oprit, lumina alunga aburii peste oglinzile luminișurilor. SADOVEANU, N. F. 61. ◊ Refl. Nu te-a mai putea ajunge, măcar să se alunge el cît și cît după tine. SBIERA, P. 56. E un lup ce se alungă după prada-i Spăimîntată. ALECSANDRI, P. A. 115. ♦ Refl.reciproc. A se fugări unul pe altul. Patru surori gemene Scapără din cremene. Toată ziua se alungă Și nu-i chip să se ajungă (Roțile căruței). SADOVEANU, P. C. 8. Cît mi-a fost mie de drag... Să văd codrul plin de-areți Și cîrlanii cum s-alungă. COȘBUC, P. II 167. ◊ Fig. Domoale valuri se alungă, Recad cu spume argintii. POEZ. N. 265. Printr-un văzduh posomorît s-alungă nouri spulberați... de furtună. SADOVEANU, N. F. 26. Șoaptele curtenilor se alungau iute prin toate colțurile ca niște gîngănii veninoase. SADOVEANU, N. P. 27. Urlete de bătălie s-alungau după olaltă. EMINESCU, O. I 144.
12. [DLRM] ALUNGA, alung, vb. I. Tranz. 1. (Adesea fig.) A sili pe cineva să părăsească un loc; a goni, a îndepărta. Spune o vorbă grea, bate-mă, alungă-mă, mă duc! (SADOVEANU). 2. A se lua, a alerga după...; a urmări, a fugări. Un dulce copilaș... alungă un fluturaș (ALECSANDRI). – Lat. *allongare.
13. [Șăineanu, ed. VI] alungà v. 1. a goni de tot, a fugări: copilul alungă fluturele; 2. a lua la goană: un lup ce se alungă după prada-i spăimântată AL. [Lat. *ALLONGARE, din LONGUS, lit. a împinge în lung (cf. alerga)].
14. [Scriban] alúng, a -á v. tr. (lat. allongare = elongare, de la longus, lung). Fugăresc: copilu alungă fluturiĭ. Exclud: a fost alungat din sală. V. refl. Mă ĭaŭ la goană: copiiĭ se alungă uniĭ pe alțiĭ, lupiĭ se alungă după pradă.
15. [DOOM 3] alungare s. f., g.-d. art. alungării; pl. alungări
16. [DOOM 2] alungare s. f., g.-d. art. alungării; pl. alungări
17. [DOOM 3] alunga (a ~) (a izgoni) vb., ind. prez. 1 sg. alung, 2 sg. alungi, 3 alungă; conj. prez. 1 sg. să alung, 3 să alunge
18. [DOOM 2] alunga (a ~) vb., ind. prez. 3 alungă
19. [DER] alunga (alung, alungat), vb. – A îndepărta, a goni, a speria. Lat. allŏngāre (Pușcariu 71; Candrea-Dens., 1024; REW 1853; DAR); cf. it. allongare, cat. alunyar(se) și lat. elongare › fr. éloigner. DAR și REW consideră că este posibilă der. directă din ēlŏngāre. Cf. lung. – Der. alungat, adj. (îndepărtat, prigonit); alungător, adj. (care alungă; prigonitor).
20. [DE] NATURAM EXPELLES FURCA, TAMEN USQUE RECURRET (lat.) alungi natura cu furca, dar ea se va întoarce în goană mereu – Horațiu, „Epistulae”, I, 10, 24. Zadarnic încerci să îngrădești firea, ea își impune legile.
21. [Argou] A ALUNGA a da avrigu’, a da (cuiva) cu flit, a pune pe fugă, a zgorni.
22. [CECC] Naturam expelles furca, tamen usque recurret (lat. „Înlătură naturalul cu furca și mereu va reveni alergînd”) versul 24 din Epistola a zecea a lui Horațiu (cartea I) – Sensul este că, oricît ne-am strădui (prin contrafaceri, prin schimonoseli etc.), nu putem înlătura ceea ce e natural. El se va impune ca o forță împotriva căreia vom lupta inutil. Citatul, în original, a fost folosit pînă spre mijlocul secolului al XVIII-lea, cînd scriitorii au început să se servească numai, sau aproape numai, de versiunea franceză, căci autorul dramatic francez Destouches, în comedia Le glorieux (Trufașul), apărută în 1732, reluînd ideea lui Horațiu, a formulat-o mai scurt și mai ușor de memorat. În scena a V-a din actul 3, eroina îi spune personajului principal, „trufașul”, un conte țîfnos și vanitos, reproșîndu-i aerele și îngîmfarea: „Nu pot a-ți spune: schimbă-ți caracterul; Nu ne putem schimba, se știe; Alungă naturalul și-n galop o să revie.” În original: Chassez le naturel, il revient au galop. La Fontaine a tratat aceeași idee horațiană în fabula sa: Pisica metamorfozată în femeie. LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL