1. [DEX '09] ALUNAR, alunari, s. m. I. Vânzător de alune. II. 1. Pasăre de munte cu penele cafenii stropite cu alb, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe și insecte; gaiță de munte, nucar (1) (Nucifraga caryocatactes). 2. (Zool.) Pârș. – Alună + suf. -ar.
2. [MDA2] alunar sm [At: HEM 946 / V: (reg) ~iu / Pl: ~i / E: alună + -ar] 1 Vânzător de alune Cf alunăreasă. 2 (Orn) Pasăre de culoare pestriță, de mărimea unei ciori, care se hrănește cu alune Si: gaiță de munte (Nucifraga caryocatactes). 3 (Zlg; reg) Mic șoarece de pădure de culoare roșiatică Si: vișinar, pricolici, pâlș (Myoxus avellanarius). 4 Alun (1). 5 Aluniș.
3. [CADE] ALUNAR l. sm. 1 Vînzător de alune, în spec. de alune prăjite: simigiii... făceau contract cu ~ii și cu vînzătorii de șerbet din Fanar (FIL.) ¶ 2 🐒 = PÎȘ ¶ 3 Bucov. Trans. 🐦 = GĂINUȘĂ-DE-MUNTE ¶ 4 🐦 = GAIȚĂ-DE-MUNTE. II. adj. 🐦 GĂINUȘĂ-ALUNARĂ = GĂINUȘĂ-DE-MUNTE.
4. [DLRLC] ALUNAR, alunari, s. m. I. Vînzător de alune. Era... spaima birjarilor, lăutarilor, flașnetarilor, alunarilor. CARAGIALE, O. II 75. II. 1. Pasăre de munte, obișnuită în Carpați, de mărimea unei gaițe, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe de brad și cu insecte (Nucifraga caryocatactes); gaiță-de-munte, nucar. Trece o gaiță, trece un alunar. Din zbor mă ceartă cu cîrcîiri. SADOVEANU, V. F. 89. 2. Nume purtat de două specii de șoareci de pădure, care se hrănesc cu alune (Muscardinus avellanarius și Glys).
5. [DLRM] ALUNAR, alunari, s. m. I. Vînzător de alune. II. 1. Pasăre de munte cu penele cafenii stropite cu alb, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe și insecte (Nucifraga caryocatactes). 2. (Zool.) Pîrș. – Din alun + suf. -ar.
6. [Șăineanu, ed. VI] alunar m. 1. precupeț care vinde alune; 2. Mold. și Tr. pasăre din ordinul găinilor, trăește prin alunișuri (Tetrao bonasia); 3. mic șoarece de pădure de coloare roșiatică (Myoxus avellanarius).
7. [Scriban] alunár m. (d. alună). Vînzător de alune prăjite. Gaiță de munte. Pilș.
8. [MDA2] alunariu sm vz alunar
9. [Scriban] 1) gáiță f., pl. e (var. din gáliță [care vsl. înseamnă „ceŭcă”, o pasăre înrudită cu gaița] supt infl. luĭ gaĭ, negru. Înrudite: alb. galĭa, corb, și ngr. gáila, gaiță). Un fel de coțofană cafenie (gárrulus glandarius), cu pene albastre pestrițe la aripĭ și care se deprinde să articuleze sunete (se numește și ghindar). Fig. Persoană vorbăreață și cicălitoare. Gaiță de munte, o pasăre numită și alunar (nucifraga caryocatáctes).
10. [Scriban] pîlș m. (vsl. bg. plŭhŭ, id., rudă cu belhiță și germ. bilch, id.). Un fel de șoarice roșiatic care trăĭește pin tufișurĭ (myoxus avellanarius). – Și pîș și alunar. V. șomîc.
11. [DOOM 3] alunar s. m., pl. alunari
12. [DOOM 2] alunar s. m., pl. alunari
13. [DOOM 3] !șoarece-alunar (animal) s. m., pl. șoareci-alunari
14. [DOOM 2] șoarece-alunar (animal) s. m.[1]
15. [DRAM 2021] alunar, alunari, s.m. (reg.) Veveriță (Sciurus vulgaris); mâță de pădure. – Din alună + suf. -ar (MDA).
16. [DRAM 2015] alunar, alunari, s.m. – (reg.; zool.) Veveriță (Sciurus vulgaris); mâță de pădure (ALR). – Din alună (< lat. *abellona) + suf. -ar (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL