1. [DEX '09] ALUMINĂ s. f. Oxid de aluminiu (obținut pe cale industrială). – Din fr. alumine.
2. [MDA2] alumină sfs [At: DA / V: alumin sm / E: fr alumine] (Chm; Min) 1 Oxid de aluminiu care servește la fabricarea aluminiului prin electroliză. 2 (Îf -in) Varietate de caolin, folosită în industria cauciucului.
3. [CADE] *ALUMINĂ sf. 💎 Sesquioxid de aluminiu; se găsește în natură în stare pură, cristalizată și incoloră, purtînd numele de corindon; colorată de oxizi, e roșie ca focul (rubinul), albastră (safirul oriental), galbenă (topazul oriental), violetă (ametistul oriental), verde (smaragdul) [fr.].
4. [DEX '98] ALUMINĂ s. f. 1. Oxid de aluminiu. 2. (În forma alumin) Varietate de caolin, folosită în industria cauciucului. [Var.: alumin s. n.] – Din fr. alumine.
5. [DN] ALUMINĂ s.f. (Geol.) Oxid natural de aluminiu, a cărui formă cristalizată este corindonul. [< fr. alumine].
6. [MDN '00] ALUMINĂ s. f. oxid natural de aluminiu, divers colorat, având la bază un mare număr de pietre prețioase. (< fr. alumine)
7. [Șăineanu, ed. VI] alumină f. oxid metalic derivat din aluminiu.
8. [Scriban] *alumínă f., pl. e (d. aluminiŭ; fr. alumine). Chim. Oxid metalic derivat din aluminiŭ, care, divers colorat de alte oxide metalice, constitue un oare care număr de petre prețĭoase (rubin, safir, topaz ș. a.). V. corindon.
9. [MDA2] alumin sm vz alumină
10. [DEX '84] ALUMIN s. n. v. alumină.
11. [DN] ALUMIN s.n. (Geol.) Varietate de caolin, folosită în industria cauciucului. [< fr. alumine].
12. [MDN '00] ALUMIN s. n. varietate de caolin folosită în industria cauciucului. (< fr. alumine)
13. [DOOM 3] alumină (oxid de aluminiu) s. f., g.-d. art. aluminei
14. [DOOM 2] alumină (oxid de aluminiu) s. f., g.-d. art. aluminei
15. [DOOM 3] alumin (varietate de caolin) s. n.
16. [DOOM 2] alumin (varietate de caolin) s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL