1. [DTM] al-’ûd (cuv. arab), instrument cu coarde ciupite răspândit în Orientul mijlociu și în Africa de nord. Corpul instr., foarte bombat, are pe față perforații dispuse în formă de rozetă. Capul instr., pe care sunt dispuse cuiele, este mult înclinat în afară, formând cu gâtul un unghi de aproape 90°. Instr. clasic avea patru coarde duble acordate (1) în cvarte*, iar cel modern are 5-7 coarde. Coardele se pun în vibrație prin ciupirea cu un plectru*. A. este principalul instr. al muzicii arabe clasice. Unul dintre virtuozii contemporani ai a. este irakianul Munir Bashir. Venit prin Spania în Europa, a. stă la originea lăutei* occid. medievale.
2. [DE] A’LUD (cuv. arab), subst. Instrument muzical cu coarde ciupite, răspîndit în Orient, mai ales la popoarele arabe; este strămoșul lăutei.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL